Press "Enter" to skip to content

Interviu cu Irina Măstăcăneanu de la TEAZ, brand românesc de ceai

O știu pe Irina din online din 2018. E o femeie extrem de specială și îi țin pumnii pentru examenul final de tea somelier. Sunt îndrăgostită de ceaiurile TEAZ și onorată să împărtășesc cu voi dialogul meu cu Irina.

JS: Hello! În primul rând vreau să-ți mulțumesc din suflet pentru că ai acceptat invitația echipei JS și aș vrea să te rog să ne spui cine se află în spatele TEAZ. 

Dragă Sabina, îți mulțumesc și eu, Irina Măstăcăneanu, fondator TEAZ, specialist și iubitoare de ceai bun.

JS: Pot spune cu bucurie că eu te cunosc, chiar dacă doar online, de mulți ani și tocmai de aceea mi-am dorit ca și cititorii JS să aibă această ocazie. Ce reprezintă TEAZ pentru tine?

TEAZ pentru mine este o pasiune nebună, o bucurie constantă în viața mea, o poveste ce a luat naștere în anul 2015, un mijloc de descoperire de gusturi, arome și o călătorie magică. Toate la pachet cu muncă serioasă și dezvoltare continuă, pentru că nu este un brand care să fi apărut peste noapte.

„TEAZ pentru mine este o pasiune nebună, o bucurie constantă în viața mea, o poveste ce a luat naștere în anul 2015, un mijloc de descoperire de gusturi, arome și o călătorie magică.”

JS: Se vede pe rețelele sociale cât de mult se lucrează și cât de departe a ajuns, organic, TEAZ. Irina, de ce ai ales ceaiul?

Sabina, îți mulțumesc pentru apreciere. De ce ceaiul? Am fost întrebată mereu și am răspuns cu sinceritate. Am luat această decizie dintr-o pură întâmplare. Pe vremea aceea mă mutasem înapoi în orașul natal, Piatra-Neamț, unde desfășuram tot felul de proiecte culturale, aveam brandul meu de evenimente inspirat de la un proiect de festival de fringe, eram director executiv la un festival de film și lucram mult cu foarte mulți voluntari.

Dezvoltasem o comunitate simpatică în oraș și voiam să planific evenimente mai mici și întâlniri pe toată durata anului, pentru a aduce un plus de valoare orașului. Aveam nevoie de o locație, de o casă a voluntarilor și astfel am preluat un business local, Ceainăria Teaz, o casă veche cu parfum de ceai și cu grădină frumoasă, loc în care mai apoi m-am jucat cu tot soiul de proiecte în parteneriat cu câteva centre culturale, edituri, ambasade din țară.

În paralel a trebuit să administrez și ceainăria și iată că astfel mi s-a inoculat pasiunea pentru ceai.

JS: Cum ți-a fost până acum ca femeie antreprenor?

Am avut mai multe experiențe în antreprenoriat, unele cu continuitate, altele încheiate, dar din toate am învățat câte ceva. Despre antreprenoriatul din lumea ceaiului, ei bine, am presărat această cale cu un puternic aport didactic, cel autodidactic (al meu) și cele de diseminare a informației către exterior, pentru că în România ceaiul este văzut cu scepticism atât de consumatorul casnic, cât și de cel din industria ospitalității. 

Românii consumă aproape exclusiv ceai sau infuzii în sezonul rece, atunci când sunt bolnavi, încă nu toți știu să îl infuzeze corect, mulți consumă ceai la plic (obținut din reziduurile din timpul prelucrării) etc.

Managerii de locații sunt acaparați de înțelegerile de tip gentlemen’s agreement de pe urma cărora au de câștigat niște beneficii aparente, cu o calitate foarte joasă a ceaiului din meniuri. Lucrurile merg pe drumul cel drept însă, cei ce rezistă schimbării vor avea de pierdut în final, și mulți au înțeles și au apreciat calitatea produselor TEAZ. Șansele ca cineva care a descoperit ceaiurile noastre să se întoarcă apoi la alte produse mai slabe sunt mici și asta se vede la clienții care revin cu comenzi pe site, la longevitatea colaborărilor noastre din industria ospitalității, și este foarte rewarding.

JS: Chiar urma să te întreb cum este văzut ceaiul în România pentru că, da, suntem încă orientați către beneficiile medicinale ale lui. Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai legată de ceai?

O amintire frumoasă, dar și amuzantă a fost când am experimentat pentru prima dată beția ceaiului. Da, da, ai citit bine, există și senzația de ‘tea drunk’ și eu am perceput-o ca o stare de euforie și energie intensă. Înainte de pandemie am fost invitată la o fabrică de ceai din Europa cu care colaborez de mulți ani, pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a testa noile sortimente din acea vreme. Pe lângă degustarea noilor sortimente m-au întrebat dacă am vreo curiozitate legată de ceaiuri și dacă aș vrea să fac o altă sesiune de cupping. Am ales să degust toată sortimentația de ceaiuri japoneze și de oolonguri mai speciale.

Ei bine, o sesiune de cupping însemna să degust cam 30 de sortimente speciale. Toate ceaiurile au fost minunate, m-a luat valul și am sorbit destul de mult din ele. Ceaiurile erau dispuse pe o masă ovală cu un diametru de 4-5 m. A fost o nebunie, când am plecat de acolo, cuprinsă de beția ceaiului, trebuia să merg la un concert de muzică clasică, dar ar fi fost mai potrivit în starea aceea să merg la un festival de techno. M-am dus totuși la concert… 

JS: Nu știam că există așa ceva! Clar o amintire inedită, de povestit la nepoți. Care este cea mai comună greșeală, la noi în țară, când vine vorba de ceai?

Una bătrânească ar fi fierberea în loc de infuzare. Această metodă se poate folosi totuși la infuziile lemnoase, cum este lapacho, sau la cele pe bază de condimente (semințe). Însă ceaiul verde fiert vă deveni extrem de astringent și amărui și se va obține și o pojghiță deasupra.

O altă practică nesănătoasă ar fi îndulcirea ceaiurilor calde și în special a celor de origine. Aș mai adăuga și achiziția ceaiurilor sau a infuziilor de slabă calitate, a celor la plic sau a celor cu mulți aditivi chimici.

JS: Prin urmare nici ceaiul din plante uscate, „ca la bunica”, nu se fierbe?

Doar atunci când vrem să obținem un decoct, prin fierberea produselor vegetale care conțin țesuturi dure, cu pereți celulari îngroșați (rădăcini, scoarțe, semințe, frunze coriacee, pieloase). Acestea se pot ingera sau se pot folosi în uzul extern (comprese de exemplu). La plante se infuzează la punctul de fierbere între 6-8 minute.

Punctul de fierbere în România diferă în funcție de relief și nu este mereu la 100 de grade Celsius, de exemplu în Cluj-Napoca este undeva la 85 de grade, dar de regulă se păstrează același interval de timp. Prin fierbere, temperatura apei este mult mai mare și astfel extracția va fi alterată.

JS: Ai un ceai preferat?

La mine există o listă mai mare de ceaiuri preferate, sau perioade în care consum obsesiv 1-3 sortimente, listă care se modifică și dezvoltă mereu. Sunt fascinată de oolonguri în general, oolonguri brune cum e Oriental Beauty sau Da Hong Pao, oolonguri verzi cum e Jin Xuan, ceaiuri negre (sau mai bine roșii) chinezești de elevație, verzi japoneze cu umami pronunțat, verzi vietnameze, purple tea, pu’ erh-urile verzi și câteva sortimente de ceaiuri albe cum este cel Nepal Shangri La, mai atipic.

Ador matcha și acum am descoperit și câteva rețete de Hojicha latte, un ceai verde japonez copt, pe care îl voi introduce în curând în portofoliu. Asta așa, cât se poate de scurt.

„Despre antreprenoriatul din lumea ceaiului, ei bine, am presărat această cale cu un puternic aport didactic, cel autodidactic (al meu) și cele de diseminare a informației către exterior, pentru că în România ceaiul este văzut cu scepticism atât de consumatorul casnic cât și de cel din industria ospitalității.”

JS: Ce materiale ai recomanda celor pasionați (cărți, documentare, articole)?

M. Freeman, S. Ahmed: The Horse Road

A.L. Sadler: The Japanese Tea Ceremony

Kozuko Okakura: The Book of Tea

Sen Soshitsu: The Japanese Way of Tea

Dr. Lester A. Mitscher; Victoria Dolby Towens: Cartea Ceaiului Verde

Linda Gaylard: The Tea Book

Mai siropoase:

Tea of Fortnum & Maison

Tea Fit for a Queen

Și un roman foarte delicios Henrietta Lovel Aventura Ceaiului

O publicație pentru pasionații de gongfu cha ce se distribuie printată din Taiwan (cred că e și online) Global Tea Hut

Articole pe blogul de pe teaz.ro am mai scris și eu și sper să mai scriu în viitor.

JS: Vreau să te rog, în final, să dai un sfat tuturor femeilor care ne citesc, de orice natură vrei tu.

Hmm, este un sfat pe care mi-l dau și mie zilnic. Femeile au o capacitate și o forță incredibilă de a organiza totul din jur până la cel mai mic detaliu, de a oferi dragoste și de a avea grijă de cei din familie, mai ales cele care sunt și mame (la fel cum și eu sunt), sunt într-un loc fizic, însă cu mintea sunt peste tot, rezolvă cu grație câte 5 task-uri pe minut și îi mulțumesc pe toți. Într-un moment al zilei toate acestea pot fi foarte rewarding, însă uneori este și copleșitor. Femeile ajung să alerge, să facă cât mai multe și poate că uneori uită ‘să fie’.

Un exercițiu pe care eu îl fac cu ceaiul (bine este și meseria mea) este să disting cât mai multe gusturi și note, să miros și să simt parfumul din jur, să privesc plantele și să mă uimesc precum atunci când eram copil. În felul acesta devin mult mai prezentă de frumusețea lucrurilor ce provin din natură și opresc acest mecanism turat la maxim, pe care îl numim minte. – Irina Măstăcăneanu

Ceaiurile TEAZ pot fi găsite aici.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Copyright © 2022 Jurnalul de sâmbătă