„Dintr-un fel de singurătate care nu dispare doar pentru că ești înconjurat de oameni. Sunt nopți în care mă întorc acasă într-un întuneric și un gol absolut, când totul se liniștește, iar vocile din capul meu devin mai puternice decât orice altceva.
Așa că am început să-mi pun acele gânduri în alt loc. Nu pe hârtie. Pe corp.”
Ionuț Răzvan
Uneori simt că nu o să găsesc niciodată răspunsul pentru toate întrebările pe care mi le pun. Trăiesc cu o aglomerație de gânduri care nu își găsesc refugiul și, din teama de necunoscut sau dintr-o formă de atașament față de ele, le las să existe acolo pentru mult timp.
Colecția lui Ionuț Răzvan din cadrul celei de-a patra ediții Mercedes Benz Bucharest Fashion Week, m-a pus față în față nu doar cu o durere plăcută, ci și cu un sentiment de liniște. O emoție pe care cred că o întâlnești doar atunci când ești ferm convins că ceea ce urmează să trăiești te va scoate din propriul tău haos.
Iar prezentarea colecției lui a fost momentul care mi-a permis, chiar și pentru câteva minute, să observ detaliile care creează o rezistență în fața acelui întreg cumul interior: forme, fluiditate, poate chiar un control asupra sentimentului de nesiguranță.
JS: Cum este Ionuț Răzvan atunci când nu îl privește nimeni și cât din acea versiune a sa ajunge să fie văzută de ceilalți?
Sunt extrem de dezorganizat, nesigur pe mine și prefer să trec pe lângă oameni fără să-mi fie simțită prezența. Trăiesc prin filme și muzică, în timpul liber doar asta fac. Mă transpun în diferite lumi imaginare portretizate acolo. Poate e un fel de a mă deconecta de la propria realitate, care nu prea îmi place întotdeauna.
Există un fel de vulnerabilitate pe care mi-e teamă să o arăt, însă care mă macină constant când sunt singur. Spun că eu nu am nevoie să simt iubirea și sentimentul de apartenență, dar cumva conștientizez că cele două sunt piesele lipsă din puzzle-ul care sunt eu. Sper că puțin din versiunea aceasta se vede prin poveștile pe care hainele mele le spun.
JS: Ți-ai dori ca oamenii să știe un detaliu esențial despre tine înainte să te cunoască sau ai prefera să te descopere treptat?
Când eram mic, deși fac asta și acum, atunci când mâncam ceva ce-mi plăcea, preferam să nu termin toată ciocolata aceea din prima și să las și pentru mai târziu. Mai ales dacă e o ciocolată nouă, care mă poate impresiona și pe care prefer să nu o termin niciodată. Nu știu dacă are sens această analogie culinară, dar voiam să spun că prefer să fiu descoperit treptat, să mă păstreze lumea și pentru mai târziu.
JS: Colecțiile tale sunt fragmente din tine. De ce crezi că îți este mai ușor să vorbești prin haine decât prin cuvinte?
Pentru că hainele rămân, iar cuvintele sunt multe și ușor de uitat.
O întreagă poveste vizuală rămâne întipărită în suflet și minte.
JS: Atunci când creezi, ai senzația că te ascunzi în spatele hainelor sau că, din contră, îți permiți să fii vulnerabil și să scoți la suprafață părți din tine pe care nu le-ai arăta în mod obișnuit?
Cu siguranță îmi permit să fiu vulnerabil și, cumva, capăt un curaj pe care nu l-aș avea altfel.
JS: Există oameni, momente sau locuri care au devenit o sursă de inspirație pentru tine? Dacă da, cine sau ce anume?
Momentele devin sursă de inspirație pentru mine.
Ce am trăit eu, fie că e o traumă, fie că e un rămas-bun, toate se îndosariază sufletește și devin viziuni poetice pentru colecțiile mele.
JS: Pentru că mă adresez unui artist, sunt curioasă: ce te obsedează în ultima vreme din punct de vedere cultural? Poate fi orice, un detaliu vizual, o carte, un film sau o melodie care nu îți dă pace.
Nu voi trece niciodată peste filmul Requiem for a Dream, albumele Lux, Norman Fucking Rockwell și Melodrama ale Rosalíei, Lanei Del Rey și Lorde. Deși filmul nu-l voi mai putea revedea vreodată, a rămas întipărit în mine.
Iar de ceva timp sunt obsedat de drapaje și de dorința de a crea cât mai multe rochii.
JS: Dincolo de haine, ce înseamnă fashion pentru tine?
E un remediu pentru creierul meu dezechilibrat chimic (râde). Metoda prin care îl calmez și îl golesc. Moda e un canal prin care transmiți mesaje de tot felul. Fie politice, fie personale. Este un instrument, exact ca o pensulă, un canvas, un portativ muzical.
JS: Există o personalitate din trecut sau din prezent cu care rezonezi? Dacă da, cine și de ce?
Iubesc poezia, aș putea spune George Bacovia și Edgar Allan Poe. Ei scriu dintr-o perspectivă mai gotică, dark, care se focusează pe teme precum moartea, descompunerea și teme psihologice. Îmi plac personalitățile care au ceva off în gândire.
JS: Imaginează-ți că cea mai recentă colecție a ta, Letters to no one, ar putea fi răspunsul la o singură întrebare. Care ar fi întrebarea la care ar răspunde cel mai bine?
Dacă toată lumea te-ar auzi, ce ai spune?
JS: Cu privire la aceeași colecție, știu că ai spus: And maybe my voice was never meant for anyone else to hear anyway. După experiența de la Mercedes Benz Bucharest Fashion Week, simți că vocea ta începe să își găsească din ce în ce mai clar direcția către locurile în care să fie auzită?
Sper, sincer. Iubirea și aprecierea pe care le-am primit au fost copleșitoare. Sper că am stârnit emoție, de orice fel. Mai e mult de muncă, dar începutul pare promițător.
JS: Pentru mine a fost a treia ediție MBBFW la care am participat, însă până la tine nu am ieșit niciodată plângând de emoție de la o prezentare. În plus, momentul în care ai apărut la final și ai căutat-o pe mama ta m-a atins profund. Ce rol a avut ea în procesul tău artistic de-a lungul anilor?
Fără ea probabil nu aș fi putut să stau acum la laptop și să răspund întrebărilor, în calitate de designer.
Îmi pare rău că ai ieșit plângând, dar nu pot să nu mă bucur că am stârnit o emoție. Multe persoane mi-au spus că au fost mișcate de tot momentul, de la muzică până la partea de final. Pentru mine, mama înseamnă tot. Nu pot explica, pentru că nu sunt cuvinte în vocabularul meu pentru a face pe cineva să înțeleagă.
JS: Am observat că în colecțiile tale există o formă de absență și singurătate cu care și eu rezonez foarte mult. Urmărind evoluția ta, de la prima și până la ultima colecție, crezi că s-a schimbat modul în care te exprimi și te raportezi la aceste două sentimente din punct de vedere creativ?
Încă sunt în procesul de a face pace cu cele două, de a le accepta în totalitate. Probabil atunci când voi face asta, abordarea mea se va schimba. Îmi doresc să pot crea și from a happy place, dar nu mă regăsesc, chintesența mea nu mă lasă.
Credit foto imagine reprezentativă și imagini din articol: arhiva personală.
Comments are closed.