Press "Enter" to skip to content

„Încerc să nu îmi placă lucrurile într-un mod superficial”: O discuție cu Adela Maria Marius

Absolventă a facultății de arhitectură și fondatoare a galeriei de design Epretext, Adela mă trimite cu gândul la o zi de vară în Toscana, la rochii albe vaporoase, la flori presate într-o agendă de buzunar și la o plimbare liniștită printr-un muzeu de artă. Acum mai bine de un an am mai realizat un articol în colaborare cu ea, în care mi-a povestit despre Epretext și despre expoziția care era pe atunci în desfășurare (articolul poate fi găsit aici). De data aceasta i-am propus o discuție cu o tentă mai intimă despre aspirații, idei și tot felul de recomandări:

JS: Povestește-mi despre demersul tău ca tânără arhitectă. Ce planuri sau visuri ai în acest sens?

Chiar am auzit recent aceste cuvinte: „Noi oamenii încercăm mereu să romantizăm trecutul…”, nostalgia vremurilor, momentele copilăriei, mirosul, dulcele de cândva, diminețile trecute… Iar eu, dacă aș putea, aș romantiza trecutul, prezentul și viitorul. N-aș face nimic și n-aș construi nimic fără acea stare de mister, romantism, eleganță, iar câteodată le construiesc, la propriu, din nimic. Mă fascinează faptul că în arhitectură construiești și ridici din pământ.

Aș face totul potrivit vârstei, aș putea găsi frumosul în orice, însă neapărat aș fi și în căutarea sensului. Posibil să fie și de aici dorința de a învăța arhitectura, arta, compoziția, istoria. Dar cel mai mult mă interesează sensul lucrurilor, concretul lucrurilor. Desigur, toate acestea vin dintr-un bagaj de călătorii, din lumea văzută cu ochii, cu mintea, cu inima, din plimbările la teatru, muzee, cinematografe, din întâlniri cu oameni. N-am un moment T0 în care să-mi fi dorit arhitectura, dar am știut că ce voi învăța într-o facultate de arhitectură îmi va fi de folos. Cel puțin pentru viața asta.

Facultatea de arhitectură m-a învățat că doar muncind vei construi. Și nu doar clădiri, ci vieți noi. Sau cel puțin vei schimba vieți. Îmi doresc sa muncesc in continuare, sa găsesc sensul, sa schimb, sa fiu poate pentru un moment parte din schimbarea vieții cuiva. Actual, proaspăt ieșind dintr-o facultate cu o presiune foarte mare, pentru că așa este facultatea de arhitectură, frumoasă si grea, caut sa mă așez și să încep sa dau răspunsul vieții. 

© Raluca Mărgescu

N-am un moment T0 în care să-mi fi dorit arhitectura, dar am știut că ce voi învăța într-o facultate de arhitectură îmi va fi de folos. Cel puțin pentru viața asta.

JS: Cum ai descrie galeria Epretext într-o singură propoziție?

Parte din mine.

JS: În ce măsură ne influențează spațiile în care locuim viețile și ce diferență crezi că se creează atunci când introducem elemente de design în locuință?

Cred că atunci când ai grijă de spațiul tău, spațiul îți mulțumeste. Până la urmă ca orice în viața aceasta. Pentru mine armonia în casă înseamnă foarte mult, însă toate asocierile pe care le fac în casă le fac prima oară în mine, în inima mea. Încerc să nu îmi placă lucrurile într-un mod superficial, încerc să înțeleg artistul din spatele lucrării, să mă leg de valorile lui mai mult decât de obiect și să ajung să iau acasă o parte din viziunea lui asupra vieții, care mă ajuta pe mine să îmi lărgesc orizonturile.

© Christian Tudose

Cred că depinde de noi să ne uităm la obiecte altfel și cred că arta și design-ul contemporan îți oferă această unealtă, de a înțelege, de a vedea lumea altfel. Observ adesea și la clienții pe care îi consiliez bucuria de a descoperi altfel lumea.

Încerc să nu îmi placă lucrurile într-un mod superficial, încerc să înțeleg artistul din spatele lucrării, să mă leg de valorile lui mai mult decât de obiect și să ajung să iau acasă o parte din viziunea lui asupra vieții, care mă ajuta pe mine să îmi lărgesc orizonturile.

JS: Dacă aș avea o singură zi de petrecut în Timișoara, ce recomandări mi-ai oferi?

Ți-as recomanda de dimineață să îți iei cafeaua la Doppio, să te plimbi în Parcul Copiilor, să vizitezi fundația ArtEncounters și galeria de artă Jecza, să iei prânzul la Vinto, să te plimbi pe malul Begăi și în zona Traian, iar seara să mergi la o piesă de teatru. 

JS: Ai fost recent într-o călătorie la Paris. Spune-mi trei lucruri care te încântă la acest oraș.

Istoria, naturalețea, gastronomia.

JS: Care este ultima carte pe care ai citit-o? Dar ultima melodie ascultată?

Ultima carte începuta, dar neterminată, este L’Ile Silencieuse de la editura Gallimard și scrisă de directorul de la Palazzo Grassi din Veneția, Bruno Racine, iar ultima melodie pe care am început-o și am sfârșit parcă cu ea de atâtea ori este On the Nature of Daylight de la Max Richter.

JS: Ne aflăm la începutul iernii așa că, în încheiere, vreau să te întreb: Cum arată o zi din viața Adelei într-o zi friguroasă de decembrie?

Iarna aceasta m-aș bucura să ajung la munte și să respir acel aer și să fac mișcare în aer liber. E o perioadă în care poți celebra familia, amiciția între oameni și mi-ar plăcea să avem acea liniște la sfârșit de an. Să fie mai puțin despre noi și mai mult despre visele celor dragi. Probabil mă voi gândi în fiecare zi la cum aș aranja casa să îi ofer acea stare de liniște. – Adela Maria Marius, fondator Epretext

Imagine de copertă: © Christian Tudose

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mission News Theme by Compete Themes.