Press "Enter" to skip to content

#textedelavoi: Primite de la Ștefana Dolinschi

Un pahar de versuri care trezește nostalgii, asta ne servește Ștefana cu ajutorul cuvintelor ei. Și pentru că atunci când le-am citit întâia dată am avut un sentiment greu de descris, un amestec între nostalgie și speranță, am decis să împărtășesc și cu voi versurile ei.

#1

Eram a ta și-n cele mai întunecate zile,
când nu găseam răspunsuri la lucrurile simple,
eram a ta din cap până-n picioare
când visam la primăvară și că ne vedem sub soare.


Eram a ta și fără să-ți spun,
când te priveam cum dormi și te sărutam râzând …
eram a ta din cap până-n picioare
când aveau buzele gust de cafea – ale tale dulci, ale mele amare.

#2 Dar tu nu (Colecție de versuri pentru suflet)

De fiecare dată când plecai
credeam c-o să fie pentru totdeauna,
îmi era frică de singurătate
și-mi doream să-mi fii întreg – întruna.

mă făceai mai blândă, mai strălucitoare,
mă făceai să mă iubesc la rându-mi fără pauze sau hotare.

De fiecare dată când reveneai,
te-aș fi sugrumat în ale mele brațe.
Ți-aș fi desenat constelații pe piele
și m-aș fi așezat lângă ele.
Aș fi știut că e de ajuns
și că-mi ești suficient în insuficiența mea de a te iubi cu adevărat.
păcat.

mă făceai să înnebunesc de dorință,
mă făceai pasională, iubibilă,
simțeam că pot scăpa de chinul de a nu te avea complet…
… doar trecând în neființă.

Realitatea și visele se îmbrățișau pe furiș
și-mi devenisei coșmar și fantezie afundate-n abis.
În abisul ochilor pe care nu-i puteam citi,
Dar mă făceau să-i vreau în fiecare zi.

mă făceai frumoasă dincolo de măști, suspine și regrete,
mă făceai să mă simt ca cele mai pastelate palete.

Îți simțeam parfumul în fiecare adiere de vânt,
te vedeam ca un demon rătăcit pe pământ.
Un demon bun, cu chip frumos care la fiecare beție de cuvinte,
mă făcea să mă îndrăgostesc și de el și de mine fără ezitare, fără rațiune, fără minte.

mă făceai reală dincolo de cicatrici și frici,
mă făceai prezentă, făceai din ”acolo” ”aici”.

Mă îndrăgostisem inocent de tine și de tot ce detestai tu…
dar tu nu.

#3

Să-mi pui toamna în săruturi
pe claviculă
și pe gât,
să calci pe frunzele în culorile apusului
să mă strivești
șoptind…
necunoscutului că m-ai cunoscut
că m-ai ținut în palmă
în vise
că m-ai lăsat plângând.
Să-ți pun pun metafora ploii
cu un sărut
pe ceafă
să-ți mângâi necunoscutul sumbru
ce te ține în viață.
Să-mi pui toamna în păr
și miros de străzi ude în suflet
să mă privești cum dansez
și cum mă transform

în cântec.

„Mă numesc Dolinschi Ștefana dar toată lumea îmi spune Ștefy . Sunt un amestec de sentimente, trăiri și vise. Scriu despre tot ce iubesc și despre tot ce văd eu mai frumos în jurul meu. Mă îndrăgostesc de fiecare apus sau răsărit. Mă caracterizează optimismul și răbdarea. Iubesc cafeaua, cărțile, muzica și dansul. Și oamenii. Eu cred că fiecare om are o poveste ce merită scrisă în versuri. Și că nu ești niciodată prea în vârstă să o iei de la capăt. Eu în sine sunt o poveste dar mi s-a cerut să mă prezint în câteva rânduri, nu un roman, așa că mă voi opri. Poeziile mele se servesc cu muzică și pot trezi nostalgii. #numaunzâmbet.” – Ștefana Dolinschi

*Scrii poezii sau texte în proză de mici dimensiuni? Trimite-ne un mail la redactie@jurnaluldesambata.ro dacă ți-ar plăcea să fie publicate în cadrul rubricii Nostalgii!*

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mission News Theme by Compete Themes.