Serile petrecute de la fereastra care dădea spre străzile liniștite, care în simplitatea lor mi-au devenit apropiate, au fost începutul timpului petrecut în inima Varșoviei și în camera de cămin a fetelor (B și N). Am ales să redau aceste întâmplări ca pe niște pagini dintr-un jurnal pe care încă nu-l dețin, din motive ce țin de o oarecare indolență, de care sunt în totalitate responsabilă.
Suntem în avion, fericite că am prins loc una lângă alta: eu și prietenele mele. Acum putem să jucăm liniștite „Fazan”, „Ce încape într-o valiză?” și orice alt joc care ne mai trece prin minte până la aterizare.
Prima masă din Varșovia a fost de tip fast-food. Am servit Chikker, un burger de pui extrem de bun, care se găsește doar în Polonia. E seară, dar nu vrem să pierdem nicio zi, chiar dacă abia am aterizat. Așa că am luat-o după fete la pas și am ajuns la Palatul Culturii și Științei.
Se zice că palatul a fost un cadou din partea lui Stalin către cetățeni, care au avut de ales dintre metrou și acesta. Desigur, natura darului este una discutabilă.
O stradă din apropierea palatului mi-a amintit imediat de Piața Unirii. Pe tot parcursul călătoriei am regăsit în Varșovia ecouri ale Bucureștiului, pe fondul unui trecut istoric similar, dar și contraste majore.
Într-un final am ajuns în cameră, după ce am intrat pe rând ca să nu dăm de bănuit. Acum venise partea cea mai grea: cum să doarmă trei fete într-un pat de cămin? Nu știu cum am făcut, dar am reușit.
A doua zi de dimineață, ne-a izbit în față aerul rece. Erau minus 16 grade, care se simțeau ca minus 20, conform prognozei, urmând ca și zilele următoare să fie la fel. Imediat, am intrat într-un local, o cantină modernizată, unde am servit mâncare tradițională: pierogi, colțunași umpluți. După aceea, ne-am delectat cu ceva dulce la Galeria Wypieków Lubaszka.
Nu am rezistat foarte mult în frig și am fugit iar spre tramvai. Tramvaiul este laitmotivul călătoriei din Varșovia; cu el și cu frica de controlori ne-am deplasat în fiecare zi. Ulterior, am ajuns la Biblioteca Națională, care arăta ca o grădină botanică. Nu am vizitat-o în întregime, dar ne-am bucurat de zona la care am avut acces.
În materie de muzee, am vizitat două. Primul a fost: Rising Museum.
A fost pentru prima dată când am fost la un muzeu interactiv, am ascultat bătăile inimii Varșoviei din 1944, am auzit împușcături prin pereți, am transmis mesaje folosind Codul Morse și, nu în ultimul rând, am stat în fața unei oglinzi care m-a asemănat cu Maria Gorczyńska, o mesageră responsabilă cu livrarea documentelor urgente. Totuși, am văzut imagini greu de descris și perceput. Deși muzeul este unul interactiv, sentimentul pe care îl ai când îl parcurgi este unul apăsător.
Muzeul Național de Artă a fost o adevărată surpriză. Nu mă așteptam să văd atâtea tablouri faimoase, printre care: celebrul Stańczyk (bufonul), Partridges de Chełmoński și Grădina ciudată a lui Mehoffer. Biletul a fost aproape gratis, nici măcar un euro pentru studenți.
Recomandări de final:
Feliile de pizza de la Pizza na Chmielnej – delicios și ieftin.
Canela Bakery , unde au cinnamon rolls, îl recomand pe cel cu biscuite.
Fabrica Norblin, un spațiu plin de viață, cu mâncare și magazine. Eu mi-am luat ramen.
Un bar secret aflat în Pasaż Italia.
Label des Sens – magazin cu produse franțuzești: atracția sunt parfumurile asamblate pentru tine pe loc.
Simbolul orașului – Sirena de pe Wybrzeże Kościuszkowskie, pe malul râului Vistula. Aici s-a oprit prima dată și s-a îndrăgostit de Varșovia. După ce a fost prinsă de un negustor și salvată de un tânăr, a promis că va proteja orașul și pe locuitorii acestuia pentru totdeauna.
Dacă ai în plan o vizită în Varșovia, nu merge când sunt -20°C. Noi am rezistat eroic, dar gerul și-a pus amprenta asupra dinamicii grupului de cinci fete…înghețate bocnă.
Sursa foto copertă: arhivă personală
Comments are closed.