Hollywood-ul anilor ‘40. Acea epocă de aur a filmelor în care cinemaul era o evadare de la realitatea dură a războiului și în care frumusețea actrițelor era împărțită în arhetipuri. Rita Hayworth capta prin mișcările seducătoare de dans și prin farmecul jovial. Alura enigmatică și impozantă pe care Veronika Lake o emana răpea priviri, în timp ce o tânără, dar irezistibilă Marilyn Monroe, își făcea apariția timid, înainte să devină sex-simbolul de astăzi.
Dar, printre ele, exista o altă prezență, cunoscută drept „cea mai frumoasă”, inspirându-l chiar și pe Walt Disney pentru chipul Albei ca Zăpada. Puțin știau, însă, că pe lângă frumusețea ei simetrică, ascundea o minte sclipitoare, mai luminoasă decât reflectoarele studiourilor și blitzurile fotografilor, imposibil de încadrat într-un singur arhetip. A fost odată ca niciodată Hedy Lamarr.
Note vieneze, pași berlinezi
Într-o toamnă a Vienei anului 1914, s-a născut Hedwig Eva Maria Kiesler. Făcea parte dintr-o familie înstărită de evrei. Tatăl ei era director de bancă și îi încuraja mintea curioasă a fiicei sale. Dezasambla cutiile muzicale de mică pentru a înțelege cum funcționează. Mama, pianistă, o înzestra cu harul artistic, îndrumând-o spre actorie, fata reușind, în cele din urmă, să obțină roluri în filme și piese de teatru.
Crescută în eleganta atmosferă a culturii vieneze, aproape de vârsta majoratului, a fost sedusă de aerul decadent și efervescent al Berlinului interbelic. Schimbarea a deschis calea către o experiență cinematografică ce a depășit și a sfidat limitele filmului, transformând-o pe viitoarea Hedy Lamarr într-o figură imposibil de ignorat.
Speranța și curiozitatea legate de viitor mi se păreau mai bune decât orice certitudine. Așa eram eu. Necunoscutul m-a fascinat mereu…și încă mă fascinează.
Hedy Lamrr
Extaz ce a sfidat convențiile
Viața ei a căpătat un nou curs în 1933, când a primit rolul principal în pelicula Ecstasy. Povestea urmărea viața unei femei tinere, căsătorită cu un bărbat mai în vârstă și apatic. Din neîmplinire, se lasă purtată într-o aventură pasională cu un tânăr artist, filmul explorând astfel teme legate de dorință și libertate.
Însă nu doar prin scenariu erau surprinse cele două laturi cunoscute, familiare, dar blamate și rareori aduse pe marele ecran. Dorința și libertatea au fost explorate vizual, personajul exprimând un moment de…extaz. Scena a fost atât de intimă și neobișnuită pentru acele vremuri, încât mulți s-au întrebat dacă juca sau trăia cu adevărat momentul.
Ce a urmat a fost un lanț de controverse. Unii susțin că Lamarr, aflată la vârsta de 18 ani, a fost păcălită să apară în scene nud și erotice. Filmul a reușit să stârnească și reacții radicale din partea unor figuri masculine influente: Papa l-a criticat, Hitler l-a interzis, iar soțul ei, un bogat investitor și producător de armament, a încercat să achiziționeze toate copiile disponibile, copleșit de gelozie.
S-a născut o stea
Datorită căsniciei, Lamarr avea acces la întâlniri și cine alături de mari oameni de știință și lideri europeni. Își hrănea curiozitatea intelectuală și se informa despre cele mai noi tehnologii militare, deși era prinsă într-un mariaj care îi îngrădea libertatea și îi descuraja pasiunea pentru actorie.
A reușit să scape de căsnicie și de Europa aproape acaparată de antisemitism, în momentul în care l-a întâlnit pe Louis B. Mayer, cofondator al studiourilor MGM, aflat în căutarea talentelor europene. Întâmplarea nu a fost o coincidență – auzind că Mayer se îndreaptă spre New York, Hedwig Kiesler a cumpărat un bilet pe același vas. Ajunsă în America, a devenit Hedy Lamarr, un omagiu adus actriței de film mut, Barbara La Marr.
A participat în filme precum Algiers, Samson and Delilah, nominalizate la Oscar. Era de obicei distribuită în roluri de seducătoare femei glamour, având parte de un succes răsunător, însă Lamarr nu era mulțumită doar cu actoria. Între filmări sau în timpul nopții, lucra la abilitățile ei de a inventa. Una dintre ele a inclus o tabletă care se dizolva în apă pentru a obține o băutură carbogazoasă.
Și dacă traiectoria puterii noastre, ca femei, ar fi alta decât cea pe care ne-o imaginăm?
Hedy Lamarr
Între glamour și geniu
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Lamarr a simțit să contribuie cu ceva pentru a sprijini eforturile Aliaților. George Antheil, compozitor și viitor partener de invenție, a cunoscut-o în cadrul unei cine, în care Lamarr i s-a confesat despre nedreptatea pe care o simte la Hollywood, făcând o avere uriașă în timp ce situația globală este una gravă. Totodată, i-a explicat și teoria ei despre saltul de frecvență. Fascinat, Antheil a remarcat în biografia lui – Compared with most actresses we know, Hedy is an intellectual giant.
Ideea strălucită a lui Lamarr, împreună cu abilitățile tehnice ale lui Antheil, a dus la crearea unui sistem de comunicație radio codificat, menit să ghideze în siguranță armele submarine către ținte, făcându-le nedetectabile de inamic. Metoda saltului de frecvență presupunea schimbarea rapidă și sincronizată a frecvențelor radio, astfel încât semnalul să nu poată fi interceptat.
National Air and Space Museum. National Archives
Din păcate, conceptul a eșuat deoarece invenția depășea capacitățile tehnice ale vremii. Metoda nu a mai fost niciodată aplicată cum s-a intenționat, însă armata a preluat ideea în anii ‘60 pentru comunicații securizate. Astăzi, principiul descoperit de Lamarr stă la baza tehnologiilor wireless, de la GPS la Wi-Fi și Bluetooth.
A primit doar un brevet în 1942, fără a câștiga vreodată un ban din această invenție revoluționară. Munca de inventatoare a fost umbrită de farmecul ei hollywoodian, primind și o stea pe Hall of Fame. Presa era mai interesată de cele șase căsnicii încheiate și despre frumusețea ei magnetică și mai puțin de invențiile ei. S-a retras în 1970 din lumea în care frumusețea și inteligența nu puteau coexista, iar tot restul vieții și l-a petrecut în discreție.
Cred că mintea oamenilor este mai interesantă decât aspectul lor fizic.
Hedy Lamarr
Comments are closed.