Seria #textedelavoi continuă cu Sabina Lazăr, o persoană despre care pot spune fără să o cunosc, doar uitându-mă pe contul ei de Instagram și schimbând câteva vorbe cu ea, că este o poezie în sine. M-am bucurat că ne-a scris și astăzi a venit momentul să împărtășesc cu voi câteva dintre scrierile ei:
#1
Buni
sau am obosit.
Buna
sau mi-e dor.
Bubu
sau mai ții tu minte?
Bunica sau 89 de ani pe care îi poți vedea doar trăgând cu ochii la părul ei alb și ridurile de sub ochi.
E mică. Când eram eu mică era un munte mare. Acum s-a transformat într-un corp robust. E mai mică decât mine și cu câteva mai multe kilograme decât în tinerețe.
O viață în mișcare. O femeie pt care drumul din pat până la baie și pe balcon a ajuns o viață întreagă. O femeie în mișcare lentă. Pași mici. Cătinel, ușor,
Nu mă grăbi, maică, nu mai sunt tânără.
Calcă puternic. Mereu mi-a dat impresia că centrul ei de greutate e bine ancorat în zona pelvisului. Calcă puternic și uneori se clatină. E ca hinta aia de lemn din curte. pe care mi-a făcut-o când eram mică.
De la vârstă, maică. Nu mai sunt tânără.
Bărbia îi e mereu îndreptată înspre față. Nu mai stă de mult drept. Genunchii ei caută podeaua și se dezechilibrează constant. Ochii ei caută. Se teme. E la vârsta la care nici amintirile nu o mai alină. Ochii ei plâng și se fac tot mai mici.
Am îmbătrânit, maică. Nu mai sunt tânără.
Se ține de spate cu mâinile ei pline de amintiri. Încă poartă verigheta. Nu am văzut-o vreodată să se grăbească. În mers, în viață.
Mai e puțin, maică. Nu mai sunt tânără.
#2
primul meu te iubesc a ieșit greu
primul te iubesc nu l-am auzit
nici pe al doilea
de la al treilea mi-am pus vată-n urechi
nu-l mai aud
nu mi-e dor
mint.
#3
nu vorbesc despre asta
nu vorbim despre asta
simt că sunt protejată dacă nu vorbim
ca și cum nimic nu s-ar fi
dar s-a,
se
m-am/aș vrea să nu se/cum fac să nu?
și cu asta cunosc și ceea ce iese când amesteci euforia cu furia
conținutul vine la pachet cu doze de plâns, frică, tablete de cuvinte aruncate, plicuri cu nevoi
dar e ca un desert rece făcut special pentru mine, cu multă ciocolată amăruie și sos de caramel sărat
e vară/a fost vară/nu o să mai fie vară prea curând/ și nu pot să refuz
mă îndop cu calorii
nu-mi pare rău pe moment, mă aștept să-mi pară rău când urmele vor fi vizibile
pe corpul meu nu apare niciun semn al desfătării
tot nu-mi pare rău
dar aleg să renunț la dulciuri
nu-mi fac bine
trei nu funcționează
doi e ideal
doi fără dulciuri în care unu e cel mai bun dulce
*
„M-am blocat încercând să scriu despre mine. Mă blochează introducerile. Sunt…multe lucuri și experiențe vaste. Sunt mulți oameni și încerc să fiu eu cu ei, dar și împotriva lor. Ce știu e că sunt Sabina și că abia m-am mutat în București. Sunt actriță, sunt fiică, sunt nepoată, sunt iubită, sunt prietenă, sunt tristă, sunt iritată, sunt solară, sunt de ajutor, sunt punctuală, sunt mincinoasă, sunt speriată, sunt sau încerc să fiu aici și acum. Îmi place să scriu despre oameni (entitățile care mă fascinează la fel de puternic pe cât mă sperie), să inventez povești pe care nu am curajul să le spun cu voce tare, să fac oamenii să zâmbească, să plângă, să-mi mai vărs un of, o jale, să iubesc și să mă las iubită prin cum dau glas literelor. Sunt altfel în fiecare zi, sunt cea de azi și nu cea de ieri sau cea de mâine. Acum, îmi place să cred că sunt vară într-o iarnă grea.” -Sabina Lazăr
Be First to Comment