Inspirația de astăzi este Maria Mandea, fondatoarea proiectului Micul Haos, ale cărei creații ne-au cucerit încă de când am descoperit-o pe Instagram. Am rugat-o pe Maria să ne povestească mai multe despre ea, despre jucării și despre importanța jocului la orice vârstă.
JS: Bună, Maria! Ne poți spune câte ceva despre tine?
Salut! Mă numesc Maria și mă joc. Asta este profesia mea dar și antrenamentul de zi cu zi. Mă joc for the fun of it dar o iau și foarte în serios. Sunt designer de obiecte ca formare și acum lucrez la un doctorat despre cum să proiectezi lucruri cu care oamenii să se joace. Am propriul studio și afacere, Micul Haos, unde creez jucării, personaje, animații și ilustrații la intersecția dintre îndemânare, imaginar și fotografie.
Am ales meseria de designer în liceu în detrimentul unei cariere (aparent previzibil strălucită) în IT. Asta pentru că voiam să fac ceea ce s-ar numi sau nu, artă. Dar nu pentru muzee și nu pentru colecții private. Îmi doream (și în continuare am asta în minte) un dialog cu oamenii de rând, cei care nu prea au acces și pe care nici nu-i prea interesează ce se întâmplă în lumea artistică. Așa că în timpul facultății, refuzând să fac obiecte prea funcționale, am ajuns la joacă. Mi-am dat seama că toți ne jucăm. Deși este un act care consumă energie și resurse și care nu are aparent nici un scop. Cred că asta are ceva de-a face cu arta.
JS: Ce înseamnă Micul Haos?
Micul Haos este o adunătură curioasă de personaje. Este o comunitate de personalități ciudate, intrigante dar și familiare. O societate publică de ființe inventate.
Micul Haos este studioul unde dezvolt jucării, personaje și păpuși, unde creez animații și observ fotografii și unde colaborez cu alți oameni pentru proiecte care au în comun lipsa de frică în a exprima atitudini și a dezvolta povești.
JS: Cum ți-a venit această idee?
Ideea mi-a venit în urmă cu mai mult timp, iar realizarea ei este un proces continuu de evoluție. Am realizat prima păpușă din Micul Haos în 2012, după ce am descoperit niște fotografii ale unor păpuși realizate de mama când era cam de vârsta mea. Am rugat-o să-mi arate cum le-a făcut și am încercat și eu. Am descoperit așa un teritoriu nou de explorat atitudini și personalități. A continuat ca side-project până anul trecut când am decis să-l transform în principala mea activitate.
JS: Cărei categorii de vârstă i se adresează Micul Haos?
Din afară ar părea că se adresează unui public tânăr și foarte tânăr și, într-adevăr, ei sunt super receptivi, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Însă foarte mulți dintre cei care sunt entuziaști la Micul Haos nu mai sunt copii. Sau nu mai sunt percepuți așa. Sunt oameni care păstrează ceva din atitudinea de joacă și sunt dispuși la imaginare și cooperare. Ce pot să zic, îmi place de ei.
Din afară ar părea că se adresează unui public tânăr și foarte tânăr și, într-adevăr, ei sunt super receptivi, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Însă foarte mulți dintre cei care sunt entuziaști la Micul Haos nu mai sunt copii. Sau nu mai sunt percepuți așa.
JS: Poți prezenta pe scurt câteva dintre jucării?
Couch Potato– Couch Potato este un personaj creat la începutul pandemiei, prin aprilie anul trecut. Cred că el pastrează atitutinea de năucire cotidiană pe care mulți am simțit-o atunci. Pe de-o parte viața continuă așa cum e, el tot stă pe canapea, fară un scop prea înalt, dar parcă de data asta nu mai este opțiunea lui. Și asta îl face să nu mai stea așa confortabil.
Câinele Tapir– Pe câinele ăsta îl cheamă Tapir. E din familie cu tradiție, i-au pus numele după tatăl lui. Așa îl prezint de obicei. Povestea lui este un pic mai personală însă. Când eram mică, am avut un câine de jucărie tot cu urechi lungi și bot care mătură podeaua. Îl purtam peste tot cu mine, îl duceam în lesă și-i dădeam de mâncare (da, da, mâncare adevărată). Am făcut asta până când a devenit atât de ponosit încât adulții de lângă mine au decis că e momentul de pensionare. Bineînțeles că mi s-a părut o decizie injustă, așa că ani mai târziu i-am creat un urmaș așa cum mi-a rămas în amintire.
Evacuații din Eviction Notice
Cu vreo trei ani în urmă am creat un scurtmetraj de animație cu două personaje create de mine. Povestea este despre două păpuși care locuiesc în biroul unui funcționar. Când el este dat afară și soarta lor devine nesigură. Nu este doar un film obișnuit, ci este filmat 360°, ceea ce înseamnă că poate fi văzut cu ochelari de realitate virtuală și poți să te rotești în spațiul din film. E o experiență cu totul aparte, de data asta poți să vezi personajele de la nivelul lor, să îi privești drept în ochi și de foarte aproape. Dar în timpul ăsta vezi și obiectele din jur tot din perspectiva lor, ceea ce într-un fel le transformă, le înțelegi altfel. -Maria Mandea, fondator Micul Haos
Magazinul online poate fi accesat aici.
Be First to Comment