Așa cum am promis, seria #textedelavoi revine începând de azi. Vă învit să savurați poeziile Monicăi Lukacs la o ceașcă de cafea sau poate chiar la un pahar de vin…
#1 Interiorizare
fulgi de nea rătăcind prin aerul răcoros
al sfârșitului lunii vestitoare a primăverii…
oameni stând la balcoanele blocurilor
privind spre străzile goale ale orașului…
suflete folosindu-se de această ancoră
spre a privi, sfioase, înăuntru…
poze într-un vechi album cu foi negre,
dulci amintiri demult apuse…
parcuri triste printre copacii cărora
se aud râsetele contagioase ale unor copii inocenți…
străzi și alei solitare, părăsite, cărora le lipsesc
pașii apăsați și entuziaști ai unor îndrăgostiți…
librării cu porțile ferecate și rafturi pe care s-a depus
praful dens al absenței…
săli de teatru goale și întunecate
în care se mai aude doar ecoul aplauzelor furtunoase…
acest amalgam complex fiind mai mult un sentiment decât materie…
#2 Atingerea de atunci…
ne-am întâlnit pe acolo
unde luna plină ne mângâia cu razele ei,
unde fiecare loc are propria șoaptă ascunsă.
ne-am cunoscut atunci
când tu mă priveai intens și viu
când mâinile noastre se-atingeau
pentru prima dată, vrăjite de atingere.
noi continuăm să ne-auzim
șoaptele tânjinde ale sufletelor noastre,
infinit și atemporal.
#3 Arzând în tine
o sticlă pe jumătate goală,
două pahare pline cu vin roșu,
o șuviță de păr dată după ureche,
două trupuri mângâiate de lumina lumânărilor.
două mâini masculine, puternice
explorând, cercetând,
trupul frumos și feminin.
două suflete vibrând, rezonând,
iubindu-se, contopindu-se
în eternitate.
„Întotdeauna când primeam întrebarea „Cine ești?” mi-era greu să răspund pentru că nu găseam un răspuns satisfăcător care să cuprindă totul. Sunt în plin proces de cunoaștere, descoperire și devenire. A sinelui, a omului și a femeii. Sunt un amalgam de sentimente, oameni, trăiri, transformări, anotimpuri și culori. Îmi place să observ, să surprind, să mă pierd în universul cuvintelor, să descriu și să imortalizez momente. Îmi place să cred că azi sunt (cu) ceva mai mult decât am fost ieri.” -Monica Lukacs
Be First to Comment