Astăzi stau de vorbă cu un personaj cu iz interbelic, care miroase a parfum franțuzesc vechi -recomandarea unei pasionate de modă – care face lecții de pian și cântă Chopin în foaierul unui hotel de pe Riviera Franceză… Într-un kaftan bleu. Este vorba despre Ina Solomon. O voi lăsa pe ea să se prezinte mai bine decât o pot face eu:
„Am să vă spun o poveste. Era odată ca niciodată o fetiță care visa să se facă doctoriță și cât era ziua de lungă umbla din curte-n curte cu o valijoară roz în care avea te miri ce leacuri să vindece mătușile, verișorii, bunicii. Când a mai crescut, se înfășura în perdea și se prefăcea că este pe scenă, prezentatoare. Apoi a cusut haine pentru păpuși și a visat să aibă o mare casă de modă, în timp ce construia ascunzători și căsuțe prin copaci.
Eu am încă acea fetiță în mine, căreia rând pe rând îi îndeplinesc visele. Așadar, am studiat Comunicare și Relații Publice și am lucrat 20 de ani în comunicare corporate. Primii zece ani pentru afacerea de familie și următorii zece pentru mari companii din România. În tot acest timp m-am tot pregătit în cele trei domenii care mă definesc: comunicare integrată, design și psihologie, ba la București, ba la Londra.
Cred în interdisciplinaritate, în complementaritate și în întrepătrunderea pasiunilor și a preocupărilor de zi cu zi. Cred că noi trebuie să definim ceea ce facem, nu să ne lăsăm definiți. Și tocmai de aceea am început de curând o nouă etapă personală și profesională care să le lege pe toate.
Cred cu toată ființa mea că dacă lăsăm viața să curgă așa cum se cere ajungem să simțim cum tot ce am trăit, lucrat, greșit, observat, intuit, gândit, desenat, visat, se întrupează într-o chemare. La mine totul a început să prindă contur în momentul în care am avut curaj să traduc vizual în veșminte poveștile pe care le-am auzit toată copilăria mea. Designul a fost parte mereu din viața mea și acum mă las și eu pradă lui.”
JS: Ce te-a motivat să începi frumoasa poveste a Șura Șușara?
Șura Șușara este o poveste ce s-a cerut adusă la lumină. Trebuia spusă, trăită, cusută, purtată, descoperită și iubită. Erau și sunt imagini și stări din interiorul meu care se vor conturate în realitate, într-un limbaj de design contemporan.
Povestea sună cam așa: Șura Șușara, străbunica mea maternă, mama bunicului meu, era din neam de tătari, ucraineni și polonezi. Șura este alintul de la Alexandra în rusă, iar Șușara e numele ei de fată. Crescuse și trăise în Cetatea Albă, un oraș port pe malul Mării Negre, astăzi parte din Ucraina, dar în perioada interbelică aparținuse de Regatul României. Șura Șușara a fost croitor, cum zicea Coco Chanel. Eu chiar așa mi-o aduc aminte. O babetă super cochetă, mega nesuferită, neîmplinită în dragoste, însă talentată ceva de nedescris. Tăia materialul pe tine, te înțepa bine de câteva ori și într-o oră rochia era gata. Inventa tipare pe loc.
Refugiată în România, a ajuns cu familia în Gara de Nord pe 4 aprilie 1944, chiar în ziua bombardamentului. S-au adăpostit, au supraviețuit. Au rămas doar cu hainele de pe ei, căci cele două valize le-au fost luate. Au trăit tot restul vieții lor în Focșani. Acolo Șura a dus o viață cenușie. Culoare aveau doar creațiile ei, de care nu a știut să se bucure. Nu a reușit să își asculte chemarea și a cusut doar pentru familie.
Episodul care trebuia să îi înceapă cariera a făcut exact pe dos. O alesese soția primarului să îi facă o rochie pentru un bal. Șura a vrut s-o impresioneze pe madamă și i-a croit o rochie neagră, simplă, până-n pământ, din mătase groasă, dar cu un păun întreg stilizat, brodat de ea, de mână pe tot spatele rochiei și pe trenă. Cucoanei nu i-a plăcut. Tătăroaica s-a jurat că nu mai face pe comandă și asta a fost. Era propriul nostru designer vestimentar, eu purtând de când mă știu creațiile ei.
Șura lucra într-un mod sustenabil, folosind resturi și capete de serie pentru a da viață ideilor ei. Bunica și mama mea au purtat și poartă veșmintele și accesoriile ei, iar eu, 50 de ani mai târziu, retrăiesc povestea, încercând să pun din nou lumină pe ceea ce ea a creat, onorată și smerită de moștenirea lăsată.
În toți acești ani s-a copt la ceaunul alchimic ideea. Am început timid în 2018 cu un jurnal vizual pe Instagram ca să îmi fac un „loc de joacă”, unde să se adune stări, imagini, închipuiri și așa rămânea dacă nu mă impulsiona și susținea total partenerul meu de viață și de afaceri să încep pe bune și să aduc în concret tot ce visasem.
„Și atunci valoarea adăugată a noastră ca designeri, ca mici antreprenori, ca povestitori, stă în puterea de a transmite ceea ce este esențial în fiecare dintre noi, diferit și de aceea special.”
Așadar, Șura Șușara nu e un brand, e o poveste. O poveste care se scrie singură, intuitiv, instinctiv și imersiv. Se scrie împreună cu femeile care o poartă și o însuflețesc.
Șura are viață proprie. Are energia ei care se simte prin veșminte. Noi readucem la viață tiparele și povestea ei și le traducem într-un limbaj vizual contemporan.
JS: Ce părere ai despre moda actuală?
Eu simt că e o mare nevoie de povești, de rădăcini, de tradiție, de moștenire. Așa cumpăr și eu când vibrez cu cel sau cea care a creat produsul. Sigur că nu poate fi vorba doar despre asta, încă, dar dacă stăm să ne gândim ce rămâne din tot ceea ce ne cumpărăm sau purtăm sunt tot amintirile, senzațiile, nu neapărat produsul în sine. Valoarea lui va dăinui dincolo de o achiziție, nu poate fi totul numai tranzacțional. Și atunci valoarea adăugată a noastră ca designeri, ca mici antreprenori, ca povestitori, stă în puterea de a transmite ceea ce este esențial în fiecare dintre noi, diferit și de aceea special.
Cred că vorbim totuși de o nișă din piață, nu de o piață în sine, deocamdată. Ar fi extraordinar dacă vom ajunge acolo, până atunci însă este limpede că această nișă crește și clienții își doresc să poarte lucruri care să rezoneze cu energia lor, cu ceea ce sunt și îi reprezintă.
Piese versatile care să te determine să le tot porți, să te întorci la ele mereu cu drag și să ajungă în acea garderobă capsulă de care vorbește toată lumea în ultima vreme, dar care pe vremuri era garderoba sezonieră compusă din câteva piese, din materiale de bună calitate, croite pe măsură și care respirau caracter.
„Șura Șușara nu e un brand, e o poveste. O poveste care se scrie singură, intuitiv, instinctiv și imersiv. Se scrie împreună cu femeile care o poartă și o însuflețesc. ”
JS: Cum recomanzi să fie integrate kaftanele în garderobă?
Clientele Șura Șușara sunt femei care simt că nu e vorba doar despre cum arăți, ci despre energia pe care o ai, iar în kaftane parcă înfloresc: le probează și se luminează. Își dau voie să se simtă libere, curajoase, frumoase. Poartă kaftanele la mare, în natură, în oraș, la birou, la evenimente. Le poartă desculțe, dar și cu tocuri, pe iarbă sau prin nisip. Kaftanele sunt regale și ludice în același timp, le dau voie să se arate în toate ipostazele feminității lor.
„Cred cu toată ființa mea că dacă lăsăm viața să curgă așa cum se cere ajungem să simțim cum tot ce am trăit, lucrat, greșit, observat, intuit, gândit, desenat, visat, se întrupează într-o chemare.”
Clientele Șura Șușara sunt femei care au trecut prin multe etape de cunoaștere. Sunt femei care au așa de multe de zis și de arătat și de povestit, încât libertatea oferită de kaftane este exact ce le trebuie. Și, mai mult, sunt femei care atrag privirea astfel. Kaftanele nu ascund senzualitatea, ci dimpotrivă: o dezvăluie.
JS: Ce te inspiră atunci când creezi?
Sunt un om pasionat de frumos, de artă, arhitectură și design, de poezie, natură și psihologie. Amprenta mea sunt toate amintirile pe care le am cu femeile din viața mea, stând de vorbă, povestindu-și intimitățile, trăirile, ghicindu-și în cafea, probând ținute pentru petreceri, dansând, flirtând, râzând, făcând planuri, călătorind. Am visat un alai de femei din același aluat, înveșmântate toate în Șura. M-am trezit și-am trăit visul împărtășit prin energia feminităților purtătoare de kaftane.
„Kaftanele nu ascund senzualitatea, ci dimpotrivă: o dezvăluie.”
Consum artă pe pâine. Albume, muzică, expoziții, cinematografie, psihologie, mitologie. Orice poate fi sursă de inspirație, dar în centru rămân creațiile străbunicii mele și stilul mamei mele din anii ‘70. Pentru mine acea perioadă are o efervescență aparte, o libertate care îndemna la a ne afirma personalitatea prin tot, mai ales prin haine.
JS: Ce îți inhibă spiritul creator?
Desigur, ca orice antreprenor la început de drum mă zbat în a-mi organiza timpul cât mai bine, în a-mi planifica bugetele și investițiile, în a promova și vinde cât mai atent produsele. Aici am susținerea necondiționată a partenerului meu de viață și de business, care m-a și determinat și încurajat să pornim Șura. Fără el rămânea un vis, un vis frumos și atât.
Satisfacțiile vin, fără doar și poate, de la clientele noastre, care ne scriu, ne sună, ne povestesc despre cum se simt piesele, despre cum le fac să se simtă, despre valoarea lor dincolo de material și ele sunt cele care se întorc și care ne recomandă, purtând Șura în toate instanțele feminității lor.
„Am visat un alai de femei din același aluat, înveșmântate toate în Șura. M-am trezit și-am trăit visul împărtășit prin energia feminităților purtătoare de kaftane.”
JS: Ai vreo superstiție?
Cred în sincronicități mai degrabă. Încerc să mă las ghidată de intuiție și să fiu în acord cu energia mea interioară și a Șurei. Atâta timp cât respectăm valorile Șura: moștenire culturală (în sensul de patrimoniu), sustenabilitate și senzualitate, experiențele se cern de la sine.
JS: Care este cel mai vizibil lucru preluat de la străbunica ta?
Lucrăm foarte aproape de filosofia străbunIcii mele, adică în limbaj de 2024, sustenabil. Folosim materiale naturale sau capete de linie, refolosim stocuri uitate sau abandonate, coasem într-un atelier mic din București cu o echipă fantastică, care face producții de film și teatru și care înțelege ce înseamnă emoția ce ne dorim să o transmitem. Piesele noastre au nume simbolice, sunt cu istorie proprie și ajung la femei care le înțeleg și apreciază.
Stilul se spune că nu se educă, se naște. Eu l-am furat de la bunica și mama mea. Două femei inteligente, creative, pasionate de meseria lor, superbe, care nu ieșeau niciodată din casă fără un ceva al lor care să le diferențieze, care purtau mereu numai lucruri care le avantajau și care le vorbeau.
Creațiile noastre au o croială simplă, dar tocmai pentru că este așa de simplă, lasă loc femeii să îl înnobileze cu atitudinea ei, cu felul în care îl poartă. Străbunica lucra cu filosofia asta, spunea că era vorba despre femeie, nu despre rochie. Complimenta femeia prin rochia pe care i-o făcea.
JS: Ce sfat ai da unui tânăr atras de zona modei independente?
Să aibă CURAJ. Trecutul nostru este foarte recent. Am lansat Șura în vara anului 2021 cu prima noastră colecție, Visul. Am lăsat la dospit aproape șapte ani prima colecție și când s-a cerut cusută cu inima sărind din piept de emoție i-am creat spațiu să se desfășoare.
Curajul de a începe după mulți ani în care doar am visat cu ochii deschiși a fost catalizatorul. Apoi munca de a găsi furnizorii potriviți, materialele naturale și creșterea comunității ne-au dat energie. Am învățat în primul an să las deoparte perfecțiunea și să mă joc mai mult. A fost vital că ne-am dat voie să experimentăm, să testăm, să prototipăm și să probăm multe modele până să alegem ce păstrăm.
De asemenea, este vital să iasă în lume, la târguri. Noi mergem la Mezanin de câțiva ani buni și, dincolo de promovare, este un prilej nemaipomenit să ne întâlnim clienții.
Să organizeze evenimente proprii în afara oricărui calendar, să participe la fashion show-uri și design week-uri. Să își poarte creațiile și să profite de fiecare ocazie să arate lumii ce creează.
Copertă: Denisa Coman
Comments are closed.