S-au scurs doi ani de la prima mea Retrospectivă estivală și odată cu ea s-au scurs și nostalgiile prin anotimpuri și prin mine doar pentru a reveni mai puternice. Vara a rămas pentru mine un anotimp-stare care nu mă părăsește niciodată, chiar dacă vremea de afară se schimbă.
Vara e o femeie cu toane, cu nostalgii, cu picioare nervoase, cu trupul bronzat fin, cu profil grecesc, cu voce răgușită și cu gust de mir.
Vara e (pentru mine) un poem fără sfârșit. Vara e o femeie cu toane, cu nostalgii, cu picioare nervoase, cu trupul bronzat fin, cu profil grecesc, cu voce răgușită și cu gust de mir. În fiecare an mai adaug ceva la biografia asta a ei. O aud cum îmi șoptește să mai fac corecturi, dar eu păstrez tot. De la început până la sfârșit. O păstrez fecioară, femeie, mamă, amantă, iubită, soție.
Vara lui 2023 a fost mai mult despre a simți decât despre a face. Iunie m-a învățat plutirea. Am fost la trei concerte simfonice la Ateneul Român. Toate m-au învățat câte ceva despre răbdare, zbor, magie, sens și pasiune. Au fost trei magi de care viața mea avea nevoie. Trei învățători care mi-au vorbit despre lumina din sunete. Trei vise trăite pe pământ. Trei raze în caleidoscopul inimii mele.
Iulie și august au curs tihnit și, totuși, s-au scurs ca nisipul printre degete. M-au învățat încă o dată prietenia, m-au învățat încă o dată cât de ușor și profund poate conecta muzica oamenii, mi-au călăuzit versurile și tălpile pe nisip, soarele pe piele și ritualurile în fiecare dimineață.
Constantele din vara asta se aseamănă mult cu cele din celelalte anotimpuri: plimbări cu bicicleta mea, Callatis, citit poezie în fiecare dimineață (târzie) la cafea, apoi proză după-amiaza, stat mult la soare cu protecție sau fără, ascultat muzică de când mă trezesc până adorm, scris poeme și stat la povești cu oameni dragi.
Poate că cele mai frumoase clipe sunt cele în care îți trăiești anotimpul interior la unison cu cel exterior. Poate că cele mai frumoase momente le trăim când uităm timpul. Când nu mai știm ce zi e și nici nu ne prea pasă. Poate cea mai frumoasă zi din viața ta a fost una simplă, cu prins răsăritul și petrecut tot restul zilei pe plajă. Poate nici nu ți-ai dat seama că dintre toate, vara te face cel mai curajos: să fii, să te îndrăgostești, să simți, să uiți. Poate că toate plimbările pe străzile alea pe care le știi atât de bine din Constanța te-au făcut să uiți că timpul există.
Hey, Siri, make summer last forever!
Poate ne e mai ușor să vorbim cu roboți decât cu oamenii din jurul nostru sau cu noi înșine. Și-acum ai face la fel. Ai spune: Hey, Siri, make summer last forever. Ea n-ar ști ce-i ceri și asta ar fi poate cea mai frumoasă și cea mai tristă neînțelegere. Ai zâmbi resemnat, ți-ai aprinde o țigară și din forma pe care o ia fumul în aer când îl expiri, ai ști că vara s-a copt îndeajuns încât să o poți culege, mușca și păstra în tine pe veci.
sursa foto: arhiva personală
Comments are closed.