Iolanda Cristina Gigliotti, născută în 1933 în Cairo, dar cu origini italiene, a apărut pe această lume cu un singur scop – acela de a fascina. Și-a început viața în chipul rățuștei urâte, care însă, conform poveștii, se transformă de-a lungul anilor în lebăda cea frumoasă, cu părul său lung inconfundabil, cu o privire misterioasă și melancolică și cu glas de privighetoare.
Cariera ei începe cu un curs de stenodactilografie și cu participarea la două concursuri locale de frumusețe, obținând în 1954 titlul de Miss Egipt, moment care marchează probabil începutul unei ascensiuni de neoprit. Titlul obținut o face să fie remarcată de cineastul francez Marc de Gastyne, care conturează plecarea ei la Paris.
Decizia mutării la Paris nu a fost primită la acea vreme cu bucurie de către familia Yolandei, orașul fiind văzut ca un loc vulgar, cu multe posibilități obscene.
La început se numește Dalila, pseudonim care face referință la Dalila a lui Samson. Se împrietenește cu Alain Delon, fiind de fapt vecini. Deși nu reușește încă să obțină rolurile visate din cinema, își face intrarea pe scenă în Villa d’Este, un renumit cabaret al vremurilor.
Viața în Montmarte
La scurt timp Dalila devine Dalida, nume care o va însoți pe tot parcursul vieții ei tumultoase, dar plină de paiete și glam. În 1960 ajunge pe locul întâi în topul de vânzări cu piesa superbă Les enfants du Pirée. Viața ei se împarte între succesul ascendent obținut prin cântecele în toate limbile, colaborările sonore și sentimentele incerte pentru mai mulți bărbați.
Însă tristețea se strecoară de-a lungul anilor din cauza lipsei intimității și a vieții personale, care este mereu eclipsată de dorința de a se dărui complet scenei. Se stabilește în vila rococo din Rue d’Orchampt numărul 11 bis cu vedere către Montmartre, acolo unde va trăi până la finalul zilelor.
Le grand amour
Se spune că marea ei iubire ar fi fost Luigi Tenco, cântărețul italian care a decis să își pună capăt zilelor după prestația de la Sanremo din 1967.
La scurt timp, Dalida, profund marcată de moartea partenerului, a încercat să îl urmeze, idee care s-a soldat cu mai multe zile de comă. Pentru următorii ani a decis să aleagă totuși viața. Luigi este primul dintre cei trei bărbați din viața Dalidei care au ales să se sinucidă.
Anii ‘70 aduc unele dintre cele mai cunoscute șlagăre ale artistei, printre care se numără Paroles, Paroles și Gigi l’amoroso. În această perioadă are loc de asemenea celebra revenire în Egipt cu piesa Salma ya alama.
Declinul
Viața după 45 de ani devine insuportabilă, pentru că Dalida înțelege că nu va mai avea niciodată un copil sau viața de familie la care a visat. Disperarea că farmecul o va părăsi o împinge să vomeze tot ceea ce mănâncă, iar strabismul din copilărie revine.
Artista decide să părăsească definitiv scena vieții în 1987, când își pune capăt zilelor într-un mod aproape regizat. Este găsită în casa ei din Montmartre fără suflu, purtând o pijama albă, cu părul lung impecabil. Lângă ea un bilet de adio scris de mână: La vie m’est insupportable. Pardonnez-moi.
Bibliografie: Catherine Siguret, Femei celebre pe divan, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009
Copertă: https://www.moustique.be/notre-epoque/les-infos/2015/06/19/dalida-25-ans-deja-32M7QRZM5VH2VEV6DYD5GGAHYU/
Comments are closed.