„Dacă delicatețea ar fi o slăbiciune, florile n-ar mai înflori niciodată.” – Amna Dhanani
În fiecare moment mai greu pe care îl întâmpin întind mâna către lista mea de podcasturi care mi-au format și schimbat percepția asupra existenței ca femeie și care îmi amintesc că este suficient să te naști femeie și că toate celelalte lucruri vin de la sine.
Recent mă aflam la brunch cu o prietenă superbă, colegă de redacție, care îmi mărturisea că în ultima perioadă nu se mai simte foarte feminină, deși oamenii din jur, printre care și eu, o percepem ca pe o întruchipare a feminității și a eleganței.
La rândul meu m-am analizat și mi-am dat seama că trec constant prin astfel de perioade, pe care nu le pot acoperi sau pansa cu haine sau bijuterii noi. I-am spus atunci că eu cred că acest sentiment ni-l cauzează volumul foarte mare de sarcini la care ne angajăm și presiunea de a le duce pe toate la bun sfârșit, care nu ne mai permite să ne simțim protejate sau să ne amintim că, biologic vorbind, suntem creaturi delicate și că trecem prin mai multe stadii de fragilitate de-a lungul existenței noastre.
„Mi s-a întâmplat atât de des să mă cert sau să-mi fie ciudă că sunt lipsită de energie în anumite zile, că sunt capricioasă în altele sau că ajung să anulez planuri constant.”
Este adevărat că femeia modernă nu se va mai putea întoarce niciodată integral la valorile ei arhaice, însă cred că adaptarea la contemporan poate fi cosmetizată de anumite ritualuri și mai ales de o gândire care are în permanență în focus natura noastră firavă.
Mi s-a întâmplat atât de des să mă cert sau să-mi fie ciudă că sunt lipsită de energie în anumite zile, că sunt capricioasă în altele sau că ajung să anulez planuri constant. Și poate că asta nu mă face neserioasă, ci doar mai fidelă mie însămi. De fiecare dată când caut să justific aceste stări prin prisma corpului și nu a creierului ajung să înțeleg totul mult mai bine. Și să nu cad în capcana productivității idealizate, ci mai degrabă să îmi acord acel timp „pentru mine” fără vină.
Un alt prieten fals al feminității este comoditatea. Eu am început să port pantofi cu toc acum doi ani, ca urmare a schimbării mediului de lucru cu unul destul de riguros. Până în acel moment nu înțelesesem niciodată această alegere vestimentară, privind-o mai degrabă ca pe un efort inutil, care până la acel moment nu mă inspira nici măcar din punct de vedere estetic. Incredibil. „Eu sunt înaltă, nu am nevoie să port pantofi cu toc.” Bref, anii ăștia chiar au făcut diferența în maturizarea modului meu de a privi viața.
„Un alt prieten fals al feminității este comoditatea.”
Prima pereche de pantofi cu toc și-a făcut apariția în garderoba mea cu timiditate, privind această decizie mai mult ca pe un experiment decât ca pe o alegere conținută. O pereche de pantofi cu toc gros, slingback, de inspirație Chanel. Perechea care a schimbat totul. Pentru că din acel moment am început să înțeleg acest tip de încălțăminte cu tot bagajul lui cultural, să înțeleg corelația cu anatomia noastră, influența asupra posturii, a mersului, a unui tip de încredere de sine pe care comoditatea nu mi-l oferise niciodată. În plus, poate tocurile chiar ne împiedică din a face anumite lucruri. Și ce bine e să nu le faci chiar pe toate.
În fiecare dimineață alegem, în mod aproape involuntar, cum dorim să ne simțit în acea zi. Dacă purtăm ceva la întâmplare, lipsit de sens, practic și mai ales dictat de intemperiile meteo, ne vom raporta cu totul altfel la noi înșine decât dacă am alege cu tot sufletul acea piesă nouă din garderobă, care deși nu are legătură cu nimic, are puterea să schimbe tot. Ca să nu mai vorbesc despre modul în care se vor raporta ceilalți la noi și despre cum cotidianul se va desfășura mai fluid și mai firesc.
Nu e despre comoditate. Nu e nici despre practicalitate și nici despre productivitate. E despre simplitatea de a fi, despre fragilitate, despre a purta cu lejeritate rochia care ți-a atras atenția într-un magazin în drum spre muncă, chiar dacă e încă prea frig pentru ea. E despre capricii.
Și mai presus de toate, e despre femeia modernă care își asumă natura ei schimbătoare și trăiește simplu, dar cu intenție.
Comments are closed.