Press "Enter" to skip to content

Stand-up comedy prin prisma unui comediant amator: O discuție cu Mario Nistor

Pe Mario l-am cunoscut în timpul facultății, unde am fost colegi de grupă. Abia de curând am avut plăcuta surpriză de a afla că face stand-up și că este în deschiderea show-urilor din cadrul cluburilor consacrate de comedie. Săptămâna aceasta l-am invitat să stăm de vorbă și să îmi prezinte această industrie prin prisma cuiva aflat la început de drum.

JS: Cum ai început să faci stand-up comedy?

Eram la finalul anului doi de facultate. Îmi aduc aminte foarte bine ziua aceea, 12 iunie 2019. Atunci mi-am făcut curajul să urc pentru prima dată pe scenă, la open mic la Comics Club. Îmi aduc aminte că îmi doream să dau în ziua respectivă un mail să găsesc o scuză, să amân, pentru că la open mic te înscrii cam cu o săptămână înainte, iar eu eram deja pe listă. 

În seara aceea nu prea se râdea, iar asta mă speria și mai tare. Când ești pe scenă oamenii se uită la tine și așteaptă să îi faci să râdă, iar dacă nu reușești este, desigur, dureros. Eu am urcat pe la mijloc, al cincilea sau al șaselea. În momentul în care am luat microfonul în mână am uitat complet de emoții și am auzit chiar și aplauze, ceea ce pentru mine a fost o mare încurajare. Am avut noroc că a ieșit bine prima oară și că am prins astfel curaj, pentru că dățile următoare am început să am, desigur, și dificultăți.

JS: De ce atuuri crezi că este nevoie pentru a putea susține un show de comedie și pentru a putea gestiona situațiile dificile?

Nu aș putea găsi o rețetă perfectă, nici nu cred că există. În general în artă nu există o regulă anume, e bine să fii tu și să faci așa cum consideri că e bine. Obiectiv vorbind, DICȚIA este cel mai important lucru. Eu nu am o dicție excelentă și am pățit să mi se „împiedice limba în gură”. Două exemple de dicție foarte bună sunt Teo și Toma. Poate ca spectator nu sesizezi neapărat, dar îți spun că acest detaliu contează enorm de mult. Restul lucrurilor cred că le înveți în timp. 

Obiectiv vorbind, DICȚIA este cel mai important lucru.

Un lucru care te-ar mai putea ajuta este experiența cu teatrul. Nu e obligatoriu, sunt mulți veterani din stand-up care nu au făcut actorie, însă la cei care chiar au făcut îți dai seama imediat. Se vede când un om e familiarizat cu scena, se simte relaxarea.

JS: Cred că și spontaneitatea ar putea fi un atu, mai ales că publicul obișnuiește să mai intervină.

Spontaneitatea ține tot de exercițiu. Se poate să fii pus în situații neplăcute, ți se poate zice o replică din public, iar tu ești acolo în postura de a câștiga în acel schimb de replici. În același timp nu ești neapărat obligat să relaționezi cu publicul, pentru că oamenii vin totuși să asculte ce ai de spus, e un act artistic.

Și da, la noi mentalitatea oamenilor e mai conservatoare și mai emotivă. Lumea e mai sensibilă și nu abordează comedia într-un mod cerebral.

JS: Cât de deschis este publicul din România la glume incomode?

Există într-adevăr oameni care nu sunt receptivi la acest tip de glume, în principal pentru că iau lucrurile foarte personal. Dar nu se poate renunța, totuși, la umorul negru, pentru că este și acesta un tip de umor. 

Contează, desigur, și natura glumei. Umorul negru poate fi bun sau jignitor. E un fel de hit or miss – fie iese bine, fie nu iese și e interpretat ca jignire. Dacă tu de exemplu vorbești despre un deces în familie se poate găsi un om în public care a avut de curând așa ceva și se regăsește. Dar dacă reușești să o vezi ca pe o glumă atunci este atins țelul cathartic. Consider totuși că publicul care îți înțelege intenția rămâne cu tine. Gluma este până la urmă o idee menită să te amuze, nu să te jignească. Mie personal nu mi s-a întâmplat niciodată să simt că cineva a fost ofensat de vreuna dintre glumele mele.

Gluma este până la urmă o idee menită să te amuze, nu să te jignească.

JS: Cred că important e să încercăm să ne educăm în acest sens. Îmi vine în minte, desigur, America, unde există o cu totul altă cultură și abordare asupra comediei.

America, din punctul ăsta de vedere, e la ani lumină distanță de noi. În București există doar patru cluburi de stand-up. În America există open mic în fiecare seară, ai mult mai multe șanse să crești, e cu totul altceva. Și da, la noi mentalitatea oamenilor e mai conservatoare și mai emotivă. Lumea e mai sensibilă și nu abordează comedia într-un mod cerebral. Publicul trebuie educat asupra faptului că nu există reguli morale. Asta nu înseamnă că nu există subiecte foarte greu de abordat. La noi nu cunosc să se fi făcut glume despre Colectiv, de exemplu.

JS: Care a fost parcursul tău pe scena de stand-up până în prezent?

Am mers foarte mult la open mic și m-am străduit să învăț cât mai mult. Un punct important în acest sens a fost atunci când am avut primele două show-uri în deschidere pentru Costel, la Pitești. Apoi, încet-încet, am ajuns să fiu în deschidere la show-urile cluburilor de comedie din București.

Am participat și la ultimul sezon de Roast Battle, unde am ajuns în finală și am luat locul patru. A fost o experiență unică și am avut parte de o expunere considerabilă.

În orice caz, sunt abia la început de drum. Momentan îmi caut un loc de muncă și las lucrurile să vină de la sine, pe principiul just go with the flow.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Copyright © 2022 Jurnalul de sâmbătă