Alexandra Șipa reușeste să construiască prin creațiile sale o lume care pare desprinsă din basme. Culoare, copilărie și zâne; acestea au fost primele gânduri când i-am întâlnit munca.
Dincolo de haine, ceea ce surprinde cel mai mult este însă sentimentul ascuns în spatele fiecărei creații: o libertate asumată. Transparențele privite încă ca un tabu devin, în mâinile sale ceva firesc, lipsit de intenția de a șoca. Așa a luat naștere curiozitatea de a înțelege ce se află, de fapt, în spatele acestei lumi de poveste.
JS: Cum ți-ai descrie pe scurt universul creativ cuiva care ia contact pentru prima dată cu munca ta?
România, dacă nu ne-ar fi frică de autenticitatea noastră.
JS: Am citit că în creațiile tale apar influențe din cultura românească și din obiceiuri păstrate aproape imperceptibil de-a lungul generațiilor. De unde vine atracția? Ai simțit vreodată o reticență în a aborda această direcție?
Nu atât reticență, cât, spre rușinea mea, neinteresată. Am terminat liceul în 2015. Atunci m-am și mutat în Londra pentru facultate, cu gândul că nu mă voi mai întoarce niciodată în România și că nu mai vreau să aud nimic de țara asta. Cred că era și încă e un sentiment pe care îl au mulți, pentru că sunt atât de multe probleme presante acasă. Aveam 18 ani și nu înțelegeam așa bine de ce România era cum e.
La Central Saint Martins, profesorii mei au început să ne ceară să ne uităm la istoria noastră personală și la elementele care ne fac unici. Cu cât am început să învăț istoria României și a mea, cu atât mai mult am început să apreciez cutumele României și să dezvolt un fel de compasiune și grijă față de țara mea.
JS: Cât de importantă este zona de poveste și fantezie în creațiile tale?
Foarte! Mereu mi-am dorit ca poveștile pe care le citesc sau filmele la care mă uit cu zâne, castele, prințese și magie să fie realitate.
În colecțiile mele pot face să fie realitate.
JS: Am observat că nu eviți să abordezi subiecte importante. În colecția prezentată la Fashion Week de anul trecut ai inclus mesaje despre siguranța femeilor. Consideri că mesajul a ajuns la public așa cum ți-ai dorit?
Aș fi vrut ca mesajul să fie acela că:
Nicio industrie, niciun moment al vieții noastre nu poate continua nestingherit când milioane de românce trăiesc zilnic cu frica că vor fi rănite, din simplul fapt că bărbații consideră că au acces nestingherit la corpurile și mințile noastre.
Cred că fiecare dintre noi are datoria să vorbească la locul de muncă și în comunitățile noastre despre problemele pe care le vedem.
JS: Dacă ai putea să schimbi un lucru în industria modei din România, care ar fi acela și de ce?
Să fie industria sprijinită și finanțată de guvern, cum se întâmplă în țări precum Marea Britanie și Franța, prin British Fashion Council sau Chambre Syndicale de la Couture.
Imaginea în România și a românilor legată de modă este cea a unei industrii frivole, dar realitatea este că poate fi o industrie puternică ca oricare alta, care să creeze locuri de muncă și să dezvolte economia.
JS: Hainele confecționate din cabluri electrice sunt unele dintre cele mai neconvenționale piese ale tale. Cum a apărut acest concept și ce a presupus procesul de realizare?
Sarah Mower, de la British Vogue și British Fashion Council, mi-a zis că e o idee bună în anul meu final. O idolatrizez și aveam mare încredere în părerea ei și am zis: ok, she must know what she’s talking about. Asta e colecția mea finală. Let’s do it!
În anul II de facultate am avut un proiect care ne încuraja să găsim surse de deșeuri cu rate mici de reciclare și să ne gândim la soluții. Mă uitam prin documentarea mea, cu imagini de acasă, din casa bunicii mele de la Bacău și mă gândeam cum ar fi să fac dantelă din cabluri electrice?
Prima oară mi-am deschis căștile vechi care nu mai mergeau și am început să fac niște împletituri basic găsite pe YouTube de bobbin lace. Apoi am găsit un centru de reciclare în Londra și m-am pus pe testat cabluri.
Fast forward, e vara dinaintea anului IV și trebuia să mă gândesc la colecția mea pentru terminarea facultății. Nu aveam nicio altă idee decât dantela din cabluri. Sarah Mower tocmai îmi dăduse bursa BFC cu acest proiect și am zis: hai să o fac!
În 2020 a venit pandemia. Studiourile s-au închis fix înainte să înceapă perioada de producere a hainelor pentru show-ul din iunie de la Central Saint Martins. Am mers în zilele alea de martie la depozitul de deșeuri din nou. Am luat sacoșe pline de cabluri și a început lockdown-ul în care numai asta am făcut 3-4 luni.
JS: Care a fost momentul tău preferat de la Fashion Week anul acesta?
Când am dansat în backstage pe melodiile lui Addison Rae cu prietena mea, Andra.
JS: Cum ai reușit să construiești o comunitate în jurul brandului tău?
Am divorțat, haha. Fostul meu soț mereu zicea că nu există o comunitate în jurul brandului și îi lipsește asta. Când ne-am separat, dintr-o dată au intrat atât de mulți oameni în viața mea și ușor-ușor am descoperit un grup imens de oameni creativi în România.
Serios vorbind acum, sunt foarte sinceră cu ce îmi place, ce nu îmi place, în ce cred. Asta mă ajută să atrag în jurul meu oameni care cred în aceleași lucruri.
JS: Ce ar trebui să știe cineva care vrea să fie designer independent în România despre
realitatea industriei?
Nu ai unde să fii angajat în industria modei în România. Încă nu sunt suficiente poziții bune ca designer, deci singura opțiune e să fii pe cont propriu.
Aș zice să încerce să plece din țară o vreme în locuri unde industria e dezvoltată și să învețe, să lucreze pentru alte branduri, să își creeze legături în străinătate și apoi să se întoarcă aici cu acele legături și cunoștințe create.
JS: Cum îți imaginezi viitoarele colecții? Există ceva ce ți-ar plăcea să explorezi pentru prima dată?
Tot! Sunt super curioasă și tocmai de asta îmi place munca mea, pentru că tot timpul mă documentez și descopăr ceva nou.
Nu poți să fii designer dacă nu ești curios.
Acum mă uit mult la litoralul românesc, toată istoria lui, dar și amintirile mele de când mergeam cu mama când eram mică. Pietre pe prosop să nu zboare, shaorma pe plajă după-amiaza, concurs de prins alge cu mama.
Credit foto imagine reprezentativă și imagini articol: arhiva personală.
Comments are closed.