Press "Enter" to skip to content

Dialog cu Andrei Jecza despre meseria de negustor de artă: „Orice om poate trăi cu artă”

Astăzi îl avem invitat pe Andrei Jecza, fondatorul galeriei de artă Jecza Gallery, antreprenor și negustor de artă. Andrei vine dintr-o familie de artiști, fiind fiul sculptorului Péter Jecza, iar ceea ce vom afla de la el sunt atât detalii despre această carieră, cât și aspecte privind arta contemporană.

Ana Adam, Drawing is a witchcraft or the other way around; sursă: Jecza Gallery, Marius Poput

JS: Bună Andrei! Mă bucur mult că ai acceptat invitația noastră! În primul rând vreau să îți spun că admir extrem de mult ceea ce faci, consider cariera ta una cu adevărat specială. Am să încep prin a te ruga să te descrii pe scurt și să ne faci o prezentare a activității tale din domeniul artelor.

Numele meu este Andrei Jecza și, pe scurt, sunt negustor de artă. Pot cu bucurie să spun că am reușit să îmi transform pasiunea în meserie. În lumea în care m-am format răspunsul acesta este suficient. În Romania, însă, de cele mai multe ori sunt întrebat și cu ce mă ocup defapt?. Astfel încât doresc să vă ofer o mică completare – meseria de galerist, negustor de artă (art dealer), presupune atât activitatea mea de director comercial în cadrul Galeriei Jecza cât și aceea de consultant de achiziție pentru diferiți colecționari sau iubitori de artă care aleg să trăiască cu arta contemporană.

Pot cu bucurie să spun că am reușit să îmi transform pasiunea în meserie. În lumea în care m-am format răspunsul acesta este suficient. În Romania, însă, de cele mai multe ori sunt întrebat și cu ce mă ocup defapt?

Evit să spun investească în artă, deoarece chiar dacă arta este probabil cea mai frumoasă formă de investiție financiară, colecționarea artei trebuie să fie făcută din pasiune. Sfătuiesc oamenii care mă întreabă ce să achiziționeze să aleagă mai întâi arta care le place, apoi cu ajutorul meu îi voi ajuta să înțeleagă de ce le place… Există o preconcepție în România legată de această „lume a artei” că fiind exclusivistă, rezervată unui număr foarte redus de oameni extravaganți, pe când în realitate colecțiile mici, alese cu drag, mult interes și atenție de a descoperi o lume nouă, sunt de fapt cele mai valoroase. Orice om poate trăi cu artă, eu încurajez cu tărie acest lucru și chiar cu el mă ocup.

Constantin Flondor; sursă: Jecza Gallery, Marius Poput

JS: Am impresia că în zilele de azi din ce în ce mai puțini oameni vizitează muzee sau galerii de artă. Ce părere ai despre acest lucru? Care crezi că pot fi motivele și consecințele noilor obiceiuri ale societății?

Eu cred că oamenii abia încep să descopere că arta poate fi o formă de a descoperii lumea. Noi ne dorim ca lucrurile să se întâmple instant, să fim obișnuiți cu niște lucruri care în lumea occidentală sunt normale și firești. Poate sunt un idealist din punctul acesta de vedere, dar eu văd că oamenii vin în număr din ce în ce mai mare la galerie. Spuneam mai sus că în Romania de azi cultura colecționatului a dispărut – și totodată reapare. Astfel, abia acum oamenii încep să descopere arta că un element diferențiator, încep să se reapropie de artă, să își depășească frica de „a nu înțelege” și își descoperă curiozitatea pentru a cunoaște mai mult.

Pandemia și izolarea la domiciliu ne-a adus mai aproape de casă, iar acasă fiind descoperim bucuria de a ne înconjura și de a vedea sau a descoperi mai multe lucruri ce ne împlinesc – cred că arta vizuală se bucură de mai multă atenție pe zi ce trece.

Astfel, abia acum oamenii încep să descopere arta că un element diferențiator, încep să se reapropie de artă, să își depășească frica de „a nu înțelege” și își descoperă curiozitatea pentru a cunoaște mai mult.

Sper că muzeele să se adapteze suficient de rapid pentru a se reinventa și a deveni la fel de atractive pentru publicul tânăr, cum o fac galeriile. Toată atenția pe NFTs și Metaverse nu face altceva decât a deschide „piața de artă” pentru oameni din ce în ce mai tineri. Cred deci că ne apropiem de artă.

Constantin Flondor; sursă: Jecza Gallery, Marius Poput

JS: Îți amintești de primii artiști cărora le-ai reprezentat arta în galerie? Daca da, sunt curioasă să aflu care este viziunea ta din prezent asupra primelor alegeri făcute?

Cum spuneam și mai sus – ca în orice meserie, învățam încercând. Pe o parte din artiștii pe care i-am expus la început îi mai reprezint și astăzi, unii dintre ei au crescut odată cu galeria și dincolo de o relație profesională ne leagă și o prietenie apropiată. L-aș putea numi aici pe tânărul artist albanez Genti Korini sau de exemplu pe marele artist român Constantin Flondor, pe care l-am expus de la început de tot atât la galerie cât și în lume.

„Țin minte că atunci când majoritatea copiilor se visau cosmonauți eu visam să fiu cofetar, iar atunci când adolescenții se gândeau să facă business, drept sau medicină, eu știam deja că doresc să deschid o galerie de artă.”

JS: Sunt la curent cu faptul că provii dintr-o familie de artiști și de aceea aș vrea să știu ce influență au avut părinții asupra carierei tale.

Privind retrospectiv realizez că alegerea meseriei mele a fost inspirată de felul în care am crescut. Cu toate acestea, părinții mei nu mi-au forțat sau dictat vreo direcție. Am avut libertatea și încrederea de a-mi alege singur traseul. Este foarte adevărat că atunci când crești înconjurat de artiști, muzicieni, poeți… Alegerea nu e grea deloc. Țin minte că atunci când majoritatea copiilor se visau cosmonauți eu visam să fiu cofetar, iar atunci când adolescenții se gândeau să facă business, drept sau medicină, eu știam deja că doresc să deschid o galerie de artă.

JS: Care a fost viziunea ta la început de drum în ceea ce privește galeria? Ce tip de artă sau ce fel de artiști ai vrut să reprezinți în mod special?

Am avut privilegiul să mă bucur de întreaga încredere a părinților mei. Am început galeria la o vârstă foarte mică, aveam doar 24 de ani. Opțiunile de atunci erau diferite. Îmi spunea o prietenă și mare galeristă austriacă: „îți trebuie cel puțin 10 ani să înțelegi cum se face” – cred că avea dreptate. Acum, după aniversarea de 10 ani a galeriei, cred că pot începe cu adevărat treaba. Mă simt din nou la început și sper să ne regăsim peste 10 ani să răspund din nou la această întrebare. Cred că știu mult mai bine acum ce îmi doresc față de acum zece ani. Consecvența și o doză serioasă de creativitate sunt foarte importante.

Pusha Petrov, The Unspoken and other images; sursă: Jecza Gallery, Marius Poput

Am început galeria din dorința de expune la Timișoara o generație de artiști care la acea vreme erau foarte cunoscuți și care nu mai expuseseră la Timișoara. Pe lângă asta doream să ne concentrăm atenția pe sculptură, pentru a duce memoria tatălui meu mai departe.

Am înțeles repede că pentru a face acest lucru trebuie să mă concentrez mai întâi pe generația de artiști care fuseseră „uitați” de tinerii galeriști, artiști cu o operă matură și cu o mare poftă de expunere – artiști ca Roman Cotoșman, Constantin Flondor, Doru Tulcan, Paul Neagu ș.a.m.d. Acest lucru a rămas constant în interesul nostru și încet încet am început să expunem artiști tineri care rezonează cu portofoliul nostru.

JS: Care este, din punctul tău de vedere, cea mai mare provocare în înființarea unei galerii de artă?

Provocarea cea mai serioasă este de a îți forma un grup de colecționari, de iubitori de artă care îți susțin activitatea. Lumea noastră este relativ simplă: artistul creează – galeristul expune – colecționarul colecționează – nici unul nu poate exista fără celălalt, toți sunt foarte importanți. Într-o societate care nu are cultura colecționatului sau mai bine spus deschiderea pentru aceasta, cea mai mare provocare este să îți formezi și să cultivi un număr de oameni care cred în ceea ce faci.

Genti Korini, Drawing lesson; sursă: Jecza Gallery, Marius Poput

JS: Cum ai descrie legătura dintre artiștii emergenți și cei consacrați?

Am învățat că arta nu are nici naționalitate nici vârsta. Așa cum poate admira un artist tânăr un maestru, așa poate și maestrul să admire un artist tânăr și să își dorească să expună cu el. Arta de bună calitate inspiră la rândul ei alți artiști. Relația această este una naturală și firească… Iar majoritatea artiștilor sunt oameni foarte calzi și generoși.

JS: Ce relație există între arta contemporană și locuitorii orașului Timișoara?

Fiecare dintre actorii culturali ai orașului joacă un rol crucial în formarea publicului timișorean și apropierea lui de arta contemporană. Eu cred că suntem prea puțini galeriști, prea puține galerii, că un mediu concurențial este foarte sănătos și construiește o piața stabilă… Apariția unor entități că Fundația și Bienala Art Encounters, Kunsthalle Bega sau Fundația Triade sunt foarte importante pentru oraș și animează scena. La fel de importante sunt și spațiile non-profit sau însăși artiștii care trăiesc în oraș.

JS: Ca încheiere vreau să te întreb dacă ai avut vreodată momente în care te-ai simțit descurajat sau în care ai crezut că nu ți se potrivește cariera de galerist.

Cred că e foarte important să îți pui constant întrebări despre meserie. Este un echilibru foarte sensibil între a avea încredere în ceea ceea ce faci și de a fi prea încrezător , fără a-ți mai chestiona acțiunile. Am mai spus că sunt un optimist și astfel nu mă las descurajat prea ușor – ca galerist este esențial să crezi în artiștii pe care alegi să îi reprezinți și expui, indiferent de ce ar spune lumea din jurul tău. Cât despre meserie în general… Cofetar nu mai doresc să devin, doresc însă să dezvolt în viitorul apropiat și alte idei de business care mă preocupă și în care cred. Totuși îmi place foarte mult ceea ce fac, Galeria Jecza este o parte vie din cine sunt.

Vă amintim că Expoziția lui Constantin Flondor în cadrul Galeriei Jecza s-a prelungit până pe 11 iunie și sunteți bineveniți să o vizitați. – Andrei Jecza, galerist

Copertă: Andrei Jecza alături de Tincuța Marin în cadrul expozitiei Dianthus Caryophyllus de la Jecza Gallery 2021

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *