Acum ceva vreme am aflat cu mare bucurie că Daria, prietena mea din liceu, avea să publice o a doua carte. Sunt mândră să am lângă mine oameni cu pasiuni frumoase și cu curaj de a le expune. Îmi aduc aminte cu drag și nostalgie de lansarea primei cărți, de emoțiile pe care le-am împărtășit și de senzația unică de a ține în mână un volum în care cineva drag și-a presărat frânturi din suflet. Așadar astăzi vorbim despre cea de-a doua carte a Dariei, Tandru și inconștient, și despre dedesubturile unei scrieri publicate la vârsta de doar douăzeci de ani.
JS: Bună, Daria. Mă bucur să discutăm din nou despre o pasiune pe care o avem în comun și anume pasiunea pentru scris. Tandru și inconștient este prima carte cu personaje pe care o publici. Cum se simte experiența stilului beletristic?
Bună, Diana! În primul rând, mă bucur tare mult pentru invitația de a povesti alături de tine câte puțin din ce însemnă recenta publicație. Într-adevăr, mi-am dorit să fac o schimbare, să ies dintr-un tipar, să-mi depășesc limitele, să descopăr. A fost o nouă experiența pentru mine, de care m-am bucurat din plin și pe care am încercat să o fructific, puțin timid, ce-i drept, asta doar pentru că încep să mă familiarizez cu stilul beletristic.
Astfel, am avut ocazia să mă joc, creionând anumite personaje, am avut posibilitatea de a crea un spațiu viu și dinamic, de a face alegeri care pot influența întreg parcursul lecturii. Pentru o perioadă de timp, am strâns emoții, gânduri, revelații, iar singurul mod prin care puteam să mă despart de greutatea lor, a fost prin transpunerea acestora într-o poveste.
JS: Ai publicat Lumile din oameni la șaptesprezece ani. Care este diferența dintre scriitoarea de atunci și cea de la douăzeci de ani?
Judecând obiectiv, diferența dintre cele două perioade creative este una majoră, aș spune eu. Asta pentru că maturizarea, acumularea de noi informații și experiențe m-au făcut să-mi lărgesc orizontul atunci când vine vorba de scris și m-au ajutat să evoluez treptat, încet, dar sigur. Sunt multe de învățat și de descoperit, scrisul fiind ceva mereu perfectibil, un mod prin care descoperi și redescoperi continuu. Aceeași lume a fost trecută de mine prin filtre diferite la 17, respectiv 20 de ani, iar acest fapt se poate sesiza destul de ușor și în scris. Am proiectat lumi diferite, dar care au în comun aceleași principii de bază, însă, pe ici – pe colo, s-au făcut câteva mici ajustări de percepție. Fata care a avut curajul să se lase vulnerabilă în cea de-a doua carte, nu se regăsește, cu siguranță, în cea dintâi.
JS: Putem considera Tandru și inconștient drept un jurnal, fiind o carte scrisă la persoana întâi?
Nu cred ca l-aș numi un jurnal. Într-adevăr, este mai mult o scriere confesivă, subiectivă, poate chiar un roman al experienței. Scriitorul are tendința de a se ascunde de cele mai multe ori în spatele personajelor sale și de a crea pretexte prin care lasă o amprentă personală, insesizabilă în primă instanță de către cititor. Însă, pot spune că da, am lăsat doar câteva fărâme din persoana mea printre cuvintele scrise, nefiind o poveste despre mine. Întotdeauna realul se va întrepătrunde cu imaginarul, însă realitatea are cele mai mari șanse de câștig în literatură. Oamenii s-au obișnuit să citească despre fantasmagorii și idealuri, un extaz ce ne fură în peisajul său pentru o clipă, dar tablourile reale în care ne putem regăsi, acelea vor avea un impact de lungă durată.
„Am proiectat lumi diferite, dar care au în comun aceleași principii de bază, însă, pe ici – pe colo, s-au făcut câteva mici ajustări de percepție. Fata care a avut curajul să se lase vulnerabilă în cea de-a doua carte, nu se regăsește, cu siguranță, în cea dintâi.”
JS: Povestește-mi despre ilustrația de pe copertă.
Pentru copertă trebuie să îi mulțumesc în mod deosebit graficianului Daniel Divrician. Ilustrația a fost aleasă după câteva propuneri și discuții, însă în momentul în care am văzut-o pe aceasta am simțit că este cea potrivită. Mi-am dorit ca imaginea de copertă să fie una în concordanță cu starea emanată de întreaga poveste, să inspire mister, curiozitate – o ilustrație ce cuprinde mai multe simboluri, la care trebuie să te uiți atent pentru a le descoperi.
JS: Dacă ar fi să creezi o coloană sonoră care să acompanieze povestea, ce melodii ar conține?
Chiar la un moment dat, pe parcursul acțiunii, menționez una dintre melodiile pe care le ascultam des în perioada în care lucram la Tandru și inconștient – La foule, Edith Piaf. Cred că această coloană sonoră ar fi întregită de ritmurile muzicii franțuzești și chiar de puțin jazz. Dacă ar fi să aleg încă două melodii care să acompanieze povestea, pe lângă cea menționată mai devreme, ar fi Beautiful Tango, Hindi Zahra și Mad about you, Son Little.
JS: Sunt nerăbdătoare să citesc cartea, pe care îți mulțumesc că mi-ai dăruit-o, și să îi aflu dedesubturile. La ce ar trebui să se aștepte cititorii?
Cred că fiecare cititor va avea așteptări diferite, însă trebuie să se aștepte la o poveste scrisă de o tânără ce a surprins în cele mai mici nuanțe, fiecare emoție, fiecare gest, privire sau gând, iar apoi le-a transpus într-un plan al contradicțiilor, ce va naște întrebări, dar în aceeași măsură, va oferi răspunsuri. Cititorii vor descoperi o poveste cu iz franțuzesc, feminin, concentrat, în care realitatea își va pune amprenta, iar dorințele se vor lăsa sau nu, ascultate.
Îmi doresc ca experiența lecturii să fie una plăcută pentru fiecare cititor în parte, iar ca aceasta să deschidă noi orizonturi, să lase în urma ei o emoție unică. -Daria Voinea
Lansarea va avea loc în luna martie, iar cartea este disponibilă pentru precoamndă aici (unde vă puteți lăsa datele și un mesaj cu numele cărții).
Be First to Comment