A trecut ceva vreme de când am văzut À bout de souffle (1960) și probabil că ar fi cazul să îl revăd. Am vrut, însă, să fac un fel de experiment și să observ ce anume a rămas cu mine de când l-am văzut prima dată și ce anume pot transmite despre el din punct de vedere al stilului personajelor și atmosferei per ansamblu.
Ei bine, nu e un film ușor și spun asta nu pentru că are vreo acțiune complexă sau o poveste încurcată, ci pentru că e greu de urmărit în zilele noastre. Acțiunea e lentă, stăruie pe dialog, pe lipsa lui, pe mișcări, pe mimică. Are o dinamică pe care nu oricine o poate digera, dar din punctul meu de vedere asta îl face și mai special pentru că te face atent la detalii. Dacă în alt film detaliile se pierd puțin în spatele acțiunii, aici sunt puse în lumină de mișcarea lentă a acesteia.
Pe lângă toate astea, e un film alb negru – totul are nuanțe de alb, gri și negru, așa că cele care dau viață imaginii sunt contrastul, diferența, lumina și întunericul.
Ce este fascinant legat de styling în acest film este faptul că s-a adus în viziunea publicului un alt tip de feminitate și de frumusețe. O vedem pe Jean Seberg cu părul scurt, machiată discret și afișând un aer diferit de senzualitate decât cea clasică. Transmite gingășie și naturalețe și îmbrățișează cu acest tip nou de feminitate chiar și elemente din moda masculină care îi vin superb.
E un film cu dungi superbe, puse pe o marinieră simplă și pe o rochie midi, cu guler. Un film cu perechi de ochelari seducători, pe care nu îi vei mai uita niciodată și care se așează impecabil pe chipul actriței, combinându-se minunat cu tunsoarea.
Este un film cu pantaloni capri, balerini, stiletto albi și nu în ultimul rând, o pălărie extrem de stylish, simplă, masculină (chiar a personajului masculin, jucat de Jean Paul Belmondo) pe care Jean o probează și cu care strălucește. Atât.
„When the French say a second, they mean five minutes.”
Patricia Franchini
Ador firescul scenelor, a mișcărilor, a gesturilor, a decorului, naturalețea femeii și a bărbatului, a interacțiunii dintre ei, dincolo de firul poveștii.
Te seduce instant și charisma ambelor personaje și, așa cum am menționat la început, detaliile îți intră pe sub piele fără să te tragă de ea (de exemplu bijuteriile pe care le poartă ambele personaje în anumite scene și cum ele rămân prezente în scena din casă în care rolul lor de afară se încheiase, dar se păstrează în atenția privitorului fără să pară ridicole).
Toate astea și multe altele, le poți vedea în Breathless… Depinde cum privești. 🙂
Be First to Comment