Astăzi revin cu o poveste mai tristă scrisă de Ștefan, pe care vă invit cu drag să o citiți:
„
Era cândva o fată
care avea nevoie disperată de ajutor, privea în toate părțile, avea ochii mari și gura întredeschisă, mâinile ridicate la jumătatea distanței dintre pământ și cer, umerii încordați și părul despletit, avea nevoie de ajutor man, toată ființa ei cerea ajutor, ceilalți o priveau cu o curiozitate bolnavă sau o ignorau delicat, așa cum ignoră omul lucrurile importante din viața sa, spre exemplu propria umanitate, unii se apropiau și o atingeau, ca și cum ai atinge o statuetă uitată într-un parc murdar, așa o atingeau man, alții se apropiau cu grupul și se fotografiau după care postau pe instagram cu titlul ” lângă fata care avea nevoie disperată de ajutor, cu mama, tata și Pufy”, devenise un loc de întâlnire, toți îndrăgostiții se adunau lângă ea și nu-și explicau niciodată dacă disperarea cu care se iubeau era de la ei sau era de la ea, uneori îi uitau la picioare florile pe care și le dăruiau, alteori îi șopteau ei ceea ce nu puteau să-și șoptească unul altuia, rar, foarte rar, poate de două sau trei ori în o sută de ani, câte o pereche o săruta, el pe un obraz, iubita lui pe celălalt obraz, doar atunci și numai atunci, fata care avea nevoie disperată de ajutor, lăsa mâinile jos, își îndrepta umerii și murea…
”
Ștefan este un scriitor și dramaturg cu un stil neconvențional și aparte, care poate fi considerat cu siguranță un reper al literaturii contemporane. A debutat în ’96 cu volumul „Suflet de rocker” și a continuat cu scrieri precum romanul „Scrisori către Rita”, volumul de povestiri „92 de povești cu cărți”, piesele de teatru „Talk Show”, „Aeroport” și multe altele.
Be First to Comment