Hello, there! Ar fi cazul să explorăm puțin frumusețea stilului italian, nu credeți? Hai să dăm și play la o piesă: https://www.youtube.com/watch?v=HzjE33U_gy8.
Am ales pentru astăzi Malena. Cred că nu există persoană care să nu fi văzut filmul sau cel puțin un cadru din el cu superba Monica Bellucci. Tot filmul e o poezie, asta e clar. Ciudată poezie, dar tot poezie rămâne.
Nu vom intra, ca de obicei, în ceea ce se întâmplă în film, mai ales că e un film destul de controversat și care te plimbă prin diferite stări, de la admirație la inspirație, la uimire, la tristețe, disperare și apoi la o răsuflare ușurată cu gust amar. Recunosc, nu mi-a plăcut deloc mixul dintre prima jumătate și a doua jumătate a filmului pentru simplu fapt că empatia mea poate urca până la cote maxime și e un film care te doare.
Să ne întoarcem la #modacainfilme pentru că de asta ne aflăm aici, nu?
Maurizio Millenotti s-a ocupat de designul costumelor și din punctul meu de vedere a făcut totul exact așa cum te-ai aștepta. Probabil că dacă Monica nu ar fi fost văzută așa prin ochii unui bărbat, filmul nu ar fi fost la fel. E ceva acolo ce trece peste modă și merge cu pași aparent timizi către senzualitate și voluptate.
Probabil că dacă Monica nu ar fi fost văzută așa prin ochii unui bărbat, filmul nu ar fi fost la fel.
Toate hainele pe care le poartă în prima jumătate a filmului sunt, probabil mulate perfect nu doar pe corpul ei superb ci și pe idealul de la acea vreme, conturând perfect femeia dorită nu pentru vulgaritate, ci pentru naturalețe și pentru o senzualitate care vine din interior, nu din exterior.
Decența, eleganța și misterul sunt cele trei concepte de bază care susțin garderoba acestui film.
Decența, eleganța și misterul sunt cele trei concepte de bază care susțin garderoba acestui film. Bijuteriile, nuanțele neutre, pantofii cu baretă, lacul și mișcarea pletelor ondulate în vânt sunt doar câteva dintre detaliile ce te fac să savurezi acest film exact ca pe un pahar de vin roșu, sec, la lumina unei lumânări vechi.
Totul e o inspirație, de la felul în care cade lumina pe haine până la simplitatea croiurilor și a materialelor care nu vor să epateze, ci lasă loc femeii să fie văzută. Cred că dacă e ceva de învățat din acest film, altceva decât ceea ce ar extrage cineva focusat pe acțiunea lui, e faptul că hainele trebuie să pună în valoare mai mult decât să transforme sau să acopere.
Bineînțeles că filmul are trei direcții vestimentare corelate cu drumul personajului și transformarea acestuia, de la decent, elegant și senzual delicat la femme fatale și apoi la decență aproape secată de focul senzualității.
E interesant de observat tot acest parcurs, mai ales dacă te pasionează subiectul și cu siguranță dacă te regăsești puțin de tot în oricare dintre cele trei etape sau, de ce nu, în cele trei tipuri de feminitate.
Malena e o poezie. O poezie ciudată, îmbrăcată în materiale simple, de calitate, în nuanțe neutre, accesorizată cu bijuterii fine. Malena e o poezie care se lasă admirată și știe cum să pună în valoare tot ce înseamnă o femeie, cu frumusețea, forța, naturalețea, senzualitatea și vulnerabilitatea ei. Malena e o muză. Malena e o forță. Malena e un obiect al dorinței. Malena e o victimă. Malena e o femeie.
Be First to Comment