Sper că ne regăsim cu bine. Astăzi intrăm în atmosfera ușor boemă, elegantă, franțuzită (de ce nu) și ne întoarcem privirea de la Londra anilor ’70, unde am fost data trecută (mai mult sau mai puțin).
Așadar, The Last Metro, cu fermecătoarea Catherine Deneuve și fabulosul Gérard Depardieu. Să ne luăm un moment și să admirăm aceste monumente de talent și șarm și apoi să vedem ce e cu filmul acesta și cu hainele din el. ?
The Last Metro este regizat de François Truffaut și a avut premiera în Franța pe 17 septembrie 1980. Lista de premii e lungă, o să menționez premiul César pentru cea mai bună actriță, premiul César pentru cel mai bun actor, premiul César pentru cel mai bun film, scenariu, premiul César pentru cel mai bun design de producție și aici mă opresc. Trecem la haine, da?
Lisele Roos este cea care s-a ocupat de costume și vai.. ce a făcut acolo e masterpiece, nu prin intermediul pieselor luate individual, ci prin rezultatul final pus pe femeia perfectă pentru a le purta. Au reușit să redea impecabil momentele de forță, vulnerabilitate, compromis și pasiune din viața unei femei cu ajutorul esteticii.
Ei bine, din punctul meu de vedere este un film ce pune feminitatea și frumusețea lui Catherine în cu totul altă lumina față de.. Belle de Jour spre exemplu. Dacă acolo îi este explorată cu sete senzualitatea, aici personajul este învăluit în feminitatea și eleganța unei actrițe extrem de serioasă, căsătorită, care impune respect, poartă des ruj roșu și are părul tot timpul coafat.
Atât ținutele de scenă ale personajului cât și cele din afara scenei îi conferă o eleganță specială. Vorbim despre un tip de rafinament pe care cu greu cred că îl mai putem dobândi în 2021, indiferent de piesele pe care le alegem. Poate venea de la ea, poate erau timpurile într-un anume fel sau poate pur și simplu cine se ocupa de imaginea de ansamblu potrivea piesele ca într-un puzzle perfect.
Cămăși fine purtate cu pulover cu nasturi, la fel de fin, cu broșă, ruj roșu și agrafă de păr tip bijuterie, haină de blană, voaletă, cercei cu diamante… Și asta e doar o mică listă cu ceea ce putem vedea în film. Iar spre final ne putem bucura de un outfit mult mai 80s, cu turban, clipsuri și print-uri geometrice, ceea ce a fost foarte interesant (pentru mine) deoarece nu eram obișnuită să o văd pe Catherine așa.
Este un film elegant, cu încărcătură emoțională, cu haine superbe, cu parfum de hârtie veche, tutun și ruj, cu gust de ceva alcool dulce, rafinat, dar care nu te înveselește, ci te înmoaie și te face să te gândești la ce înseamnă viața și cât de complicată poate fi uneori.
Be First to Comment