Când te întrebi cine ești, spre ce drum te îndrepți pentru a-ți defini identitatea? Este o întrebare grea, de care mulți dintre noi fugim tocmai pentru că, uneori, curajul de a cerceta stă departe de firesc. Însă nu și pentru Raluca Radu, care a pornit căutarea identitară prin raportarea la tradiție și folclor.
Raluca este o fată plămădită din și prin mai multe culturi. A terminat facultatea de Etnologie din București, tocmai pentru a afla răspunsurile la căutările identitare pe care le avea, ghidată și de locul în care s-a născut.
Ne leagă o prietenie pornită într-un cămin studențesc care ne-a fost acasă mai bine de un an și unde ne-am adunat în mai multe seri întrebări despre cum vom fi și cine suntem. La cea de-a doua nici ea nu a știut exact să îmi răspundă, cum nici eu de altfel, chiar dacă o cunosc.
Cântec folcloric, tradiție, antropologie, spectacole, muzica în general, toate vibrează în omul care este astăzi. Câteodată pe rând, dar de cele mai multe ori deodată. De aici a pornit și dorința mea de a afla mai multe despre cum se raportează la toate astea și cum a ajuns să se descopere prin raportarea la tradiție și obiceiuri, dar și cum trebuie definit folclorul la adevărata sa valoare.
Muzica: Energia și oglinda societății
De mică a crescut și a trăit prin muzică. S-a maturizat pe scenele spectacolelor și festivalurilor la care a participat (deloc puține). După nenumărate întrebări care s-au perindat în procesul de căutare a formei, și-a dat seama de un singur lucru: locul ei este pe scenă, cântând muzică populară și nu numai.
„Muzica este o energie, transmite anumite stări, iar conform antropologiei este o oglindă a societății. Noi avem o gamă atât de largă de stări, încât muzica ne ajută să ni le facem auzite.”
Versatilitatea este o trăsătură de caracter, mai ales atunci când pășește în lumea artistică. De la o doină poate trece cu ușurință la o sârbă, dacă în adâncul sufletului ei vibrează cu povestea din care își dorește să fie personaj.
„Mi-am dat seama că în anumite momente o să cânt o doină pentru că simt să cânt o doină, în alte momente o să cânt o piesă jazz pentru că așa spune sufletul meu, după aia pot să cânt și o sârbă.”
Asta este esența muzicii, chiar dacă este cântată pe ritmuri folclorice sau în acorduri de jazz. Muzica nu este despre perfecțiune, așa cum spune și Raluca, ci despre trăirile pe care le simți profund și ai puterea să le transmiți celor care te ascultă.
În acest proces de descoperire artistică, se află descoperirea omului din spatele artistului. De aici și-a dat seama cu ușurință că trebuie să se arate publicului așa cum este și ulterior să găsească o coerență.
Practic îngheți timpul și trăiești doar prin magia momentului prezent. În momentul acesta, diversitatea o caracterizează pe Raluca, de aceea urmează în viitor să aibă și proiecte din mai multe arii.
„Nu aș ști tehnic să spun ce se întâmplă, pentru că mă canalizez pe a simți eu prima oară, iar totul se conectează la niște amintiri și stări. Mi-am asumat să mă arăt în anumite moduri, chit că poate unii o să zică <<dar fata asta ce face, la ce e bună mai exact>>. ”
De la muzică la etnologie
„Nu era suficient că mă joc muzical, mai sunt și proiectele de etnologie. Dar tu câte vrei să faci?”
De toate. Pentru că oamenii suficienți de nebuni încât să creadă că vor reuși depășind limite, ajung să treacă cu ușurință peste bariere. Când a început facultatea de antropologie era sigură că e stăpână pe cunoștințele etnologice pe care le avea.
În fapt, după cum și ea spune, era departe de ceea ce înseamnă cu adevărat lumea etnologică, unde și-a înfipt adânc rădăcinile.
Etnologia te ajută foarte mult la a te cunoaște pe tine. În facultate, Raluca a urmat un curs intitulat Identitate și alteritate în cultura românească. De acolo a început să înțeleagă ce înseamnă conceptul de identitate. Din primul an de facultate o urmărește noțiunea asta care vibrează adânc în rădăcinile omenești.
„Până în acest moment am ajuns la o concluzie: conceptul de identitate este suma a cine au fost cei din spatele tău, plus ceea ce faci tu acum.”
De fapt, aici intervine etnologia prin întrebările constante despre cine au fost cei dinaintea ta. Purtăm în noi toți strămoșii, cunoscuți sau doar auziți. Când începi să cauți și să descoperi, îți dai seama câte lucruri ai moștenit. Aceasta este moștenirea ta, dacă este bună sau rea, depinde de alți factori.
Folclorul este oriunde, oricum și peste tot
Rădăcinile noastre, ca oameni, sunt interconectate. Și aici te ajută etnologia, pentru că te îndrumă să descoperi mai multe despre tine. Pornești din a te cunoaște și a te recunoaște și, în final, de a te integra în spațiul cultural de care aparții.
„N-am inventat roata nicio secundă. E firesc să moară tradițiile pentru că nu mai au utilitate. Ăsta este procesul normal al lucrurilor din punct de vedere etnologic. Sunt anumite lucruri pe care este bine să le știi, chiar dacă unele nu mai au relevanță pentru noi în zilele astea, dar e bine să le știi pentru a afla de cei care au fost înaintea ta.”
De aceea și folclorul este definit prin mai multe funcții, cum ar fi ritualică, de inițiere și cea mai importantă, funcția utilitară.
În rând: Proiectul descoperirilor
Cu întrebarea „cine sunt” în cap a săpat adânc în obiceiurile localității natale. Însetată de dorința căutărilor și regăsirilor identitare, Raluca și-a transformat lucrarea de licență într-un film documentar, despre obiceiul pe care toată lumea îi definea ca fiind unic, însă fără și un de ce.
Lucrarea de licență a decurs ușor, fiind implicată afectiv în tot procesul de creație. Masteratul l-a terminat la facultatea de Istorie, disertația fiind o prelungire a temei de licență. Avea nevoie de o strategie de promovare a unui bun cultural și a inclus în tema proiectului un film de promovare, fără să își dea seama că peste ceva timp va deveni realitate.
„Vine din dorința de a-mi răspunde la cine sunt și de la o datorie de a lăsa comunității un dar, cât și de a face cunoscute aceste părți ale culturii din care facem parte cu toții.”
După câteva idei povestite mai târziu și un prieten fără temă pentru un proiect, Raluca a reușit să dea viață documentarului În rând, care spune povestea unui obicei unic, dar și mai mult, povestea neamului ei.
A durat un an până când proiectul a fost făcut cunoscut publicului. Însă a fost răspunsul pe care l-a căutat în toți anii de studiu, cât și în interiorul ei o viață.
„Cântecul este o extensie a personalității mele, nu cred că m-aș putea defini fără muzică. Este modul în care pot să onorez talentul care mi-a fost dat. Am primit o voce, iar asta este forma prin care eu pot să-mi onorez talentul. Aici simt că este locul meu, în muzică.”
Raluca își propune în continuare să ducă mai departe dorința de a face bine și frumos oriunde este și cântă. Așa cum este ea, gustând din fiecare și hrănindu-se cu poftă din orice.
„Viața are un mod atât de impresionant de a ne conduce, trebuie să ne mai lăsăm purtați…”
Comments are closed.