Anthophile, termen cu rădăcini grecești, desemnează iubitorul de flori (anthos – floare, philos – iubitor). În alte cuvinte, este acea persoană sensibilă care găsește în flori o lume completă, construită din culoare și emoție.
Nu-mi imaginez viața fără flori, iar de câțiva ani buni nu există weekend în care vazele să nu îmi fie pline cu flori. Acest obicei este terapia care îmi aduce bucurie după o săptămână încărcată și modul meu de a mă reechilibra. Și nu doar în weekend, ci în oricare altă zi când îmi cumpăr flori de la doamnele din piață sau de lângă metrou. Mereu am senzația că plec cu mai mult decât un buchet – plec cu o poveste pe care o duc mai departe, fără să știu exact unde se termină a lor și unde începe a mea.
Încă nu trăiesc cu totul în lumea florilor (deși îmi place să cred că nu mai e mult până acolo), dar am descoperit pe cineva care face asta și anume Muna Bloom. Puțini îi mai spun Andreea, pentru că viața ei se desfășoară, zi de zi, printre flori, indiferent de sezon, iar Muna este extensia care a înflorit din pasiunea ei.
Despre ce înseamnă, în fapt, o viață dedicată florilor și cum arată acest domeniu din interior, ne povestește chiar Muna.
JS: Care a fost momentul-cheie în care ai realizat că vrei să fii înconjurată de o lume florală?
A fost un drum lung până să ajung aici, dar îmi aduc foarte clar aminte momentul în care am decis cu toată inima să pornesc pe cont propriu. Lucrasem o perioadă în industrie – un mediu în care nu ai voce, nu ai perspective proprii, doar execuți ce ți se cere, în condiții adesea departe de ceea ce ar trebui să însemne acest domeniu.
Și asta mi se părea paradoxal, pentru că materia primă cu care lucrezi este natura: florile, cu toată diversitatea și unicitatea lor. Fiecare fir diferit de celălalt – lucru care m-a fascinat dintotdeauna.
„Muna s-a născut din nevoia de libertate în creație, din dorința de a demola clișeele despre flori și de a vedea cu adevărat frumusețea fiecăruia în parte.”
Am știut de la început că va fi greu. Dar nu aș schimba nimic din parcurs. În fiecare zi am învățat câte ceva nou – și încă o fac, ceea ce îmi aduce o bucurie sinceră.
JS: Dacă ai fi un buchet de flori, din ce flori ai fi compusă?
E greu să aleg dintre toate florile cu care rezonez, dar cu siguranță aș fi alcătuită din narcise albe, fritillaria, ornithogalum și crengi de corcoduș înflorit. Ceva delicat, dar cu caracter – cu o frumusețe care nu se impune, ci se descoperă.
„E greu să aleg dintre toate florile cu care rezonez, dar cu siguranță aș fi alcătuită din narcise albe, fritillaria, ornithogalum și crengi de corcoduș înflorit.”
JS: Ce înseamnă să lucrezi în acest domeniu? Cât din proces este muncă tehnică și cât este creativitate?
Depinde foarte mult de abordare. Există un tipar în industrie – îl găsești rapid: faci un concept o dată, apoi doar schimbi culorile florilor. E sigur, e replicabil, dar nu e al tău. Eu am ales să-mi caut propria voce, ceea ce nu e simplu, mai ales în România, unde există încă percepția că a fi florist înseamnă să stai toată ziua printre flori și să le admiri.
Realitatea e cu totul alta. Meseria asta presupune, înainte de orice, multă muncă fizică: ore în picioare, nopți nedormite, cărat, curățat, îngrijit. Fiecare floare are nevoile ei – temperatură, cantitate de apă, ritm propriu de viață. Abia după ce parcurgi tot ce e invizibil, ajungi la partea creativă. Care e, firește, cea mai frumoasă. Dar e construită pe tot restul.
JS: Care sunt cele mai mari provocări și ce te ține în suspans până nu vezi totul gata?
Suspansul începe din momentul în care gândești conceptul. Ce se potrivește, ce tipuri de aranjamente construiesc povestea, ce alte elemente pot fi aduse în compoziție.
Un eveniment nu e doar despre flori – sunt nenumărate detalii care întregesc imaginea finală. Provocarea reală este să aduci totul la viață coerent, să se simtă că totul aparține aceluiași univers. Acel moment în care se întâmplă – e ireplicabil.
JS: Ai anumite reguli când gândești aranjamente pentru evenimente? Sunt flori care nu se potrivesc într-un anumit context?
Mă ghidez foarte mult după locație. Încerc întotdeauna să gândesc decorul floral în continuitatea spațiului – să arate fluid, organic, ca și cum ar fi crescut acolo. Îmi place să construiesc un concept în care elementele din jur se regăsesc, dar care răspunde și dorințelor clientului.
Și mai e ceva esențial pentru mine: nu gândesc niciodată forma aranjamentului în avans. Mă las ghidată de tulpinile florilor. La final, vrei să poți vedea fiecare floare în parte – să nu se piardă una în alta, ci să respire.
JS: Ce perioadă din an este cea mai frumoasă din punct de vedere floral? Când simți că poți face tot ce îți imaginezi?
Lucrez cât pot de mult cu ce este în sezon și încerc să introduc flori locale la fiecare eveniment. Fiecare anotimp are bijuteriile lui. Totuși, pentru mine magia pornește odată cu primăvara și se oprește abia toamna târziu – e perioada în care natura e la ea acasă și eu odată cu ea.
JS: Există limite într-un eveniment? Știi când să spui „sunt suficiente flori”?
Absolut. În tot ce creez există un echilibru căutat. Nu am fost niciodată adepta abundenței florale sau a aranjamentelor tip floare lângă floare, cu simetrii perfecte și forme rigide. În natură există foarte puține linii drepte – și tocmai asta o face atât de fascinantă. Mă inspir din logica ei, nu încerc să o corectez.
JS: Să ne imaginăm că suntem în Toscana și trebuie să gândești aranjamentul pentru o nuntă în iunie. Ce ai alege?
O masă lungă. Vase din lut, de mărimi diferite, cu crengi de măslin și bougainvillea înflorită. Totul înconjurat de lumânări. Nimic forțat – simplu, din peisaj, ca și cum s-ar fi întâmplat de la sine.
JS: Dacă nu ar fi florile, ce altă direcție crezi că ai fi ales?
Tot ceva creativ, cu siguranță – și cu mult lucru manual implicat. Am nevoie să construiesc cu mâinile, să văd cum ceva prinde formă. Florile sunt un limbaj; dacă n-ar fi fost ele, aș fi găsit un altul.
Pe Muna Bloom o puteți descoperi pe Instagram sau Facebook.
credit foto: Andreea Mitran
Comments are closed.