Constantin Brâncuși nu a fost doar un sculptor, ci și un doctor al mișcării – a dat viață materiei. A vrut formă vie, în mișcare.
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.”
– Constantin Brâncuși
Da, pentru că materia lui nu e mută. Vorbește. Oh, și cât vorbește! Ce voce gravă are materia sa – impunătoare și de sine stătătoare.
Brâncuși voia să le caute inima sculpturilor sale ca să se odihnească-n ele, pentru că doar ea putea să dea adevărata formă a lucrurilor. Inima e singura care are voie la grai.
„Cine nu iese din Eu, n-ajunge la Absolutul și nu descifrează nici viața.”
– Constantin Brâncuși
Dacă o materie nu-i nici mută, nici împăiată, atunci sigur are o inimă pe care a lăsat-o undeva, ca să fie căutată și găsită de către cei ce se oferă să le învie.
Sculpturile lui Brâncuși sunt simple, cu o complexitate monstruoasă. Liniile clare le îngreunează înțelesul.
Poate… Poate că de asta atunci când ești în preajma materiei lui Brâncuși simți vibrație… Le auzi, îți șoptesc și le înțelegi înțelesul neînțeles. Dar fără a putea vreodată să le dezvălui lumii.
Ești fără cuvinte și ideea rămâne în tine – agitată și personală.
”Lucrurile nu sunt greu de făcut, greu este să le pui în mișcare!”
– Constantin Brâncuși
Copertă: @GorjeniiluiBrancusi
Be First to Comment