Poeziile Ralucăi m-au atras pentru că în fiecare dintre ele se regăsește o componentă anatomică, organică. Versurile vin însoțite de două recomandări muzicale: Schubert- Serenada și Opa Tsupa- Les deux guitares.
#1 Origini
Vibrează anii pe corzile timpului:
ne legănăm în bărcile de lemn
ale căror vâsle le purtăm
sub formă de aripi
încrucișate în mijlocul frunții.
Măsoară-mi întinderea sufletului
în ani-lumină
căci Acasă e bolta cerească
a cărui parfum trecut
îl dizolv în sticluța irisului meu.
#2 Șoaptele panterei
Luna își soarbe ecoul
dincolo de timpanul meu:
adăpostesc sâmburi de ametist
în trompa lui Eustachio
când șoapte stelare se prind
de coralii din endolimfă.
#3 Inseparabilitate
Se ascut țipete de sticlă pe piele:
celulele mele
sunt lanuri de grâu în amurg
cu spicele mângâind
orizontul metalic.
Bat clopote:
un sunet scorțos se agață
de corpul
pe care nu îl văd
dar în al cărui dans atomic
m-am rătăcit de șase vieți și jumătate.
Pe muzică
nori spiralați mestec cu ochii
iar țipetele de sticlă mi se ascut pe piele
până îmi sângerează tăcerea.
„Numele meu este Raluca-Maria Matei, am 17 ani și sunt aproape sigură că lumea mea nu este aici. Rezonez cu poezia dinainte să fi invățat să respir, ador să mă minunez și să iubesc până și un fir de praf. Pentru mine existența în sine este, așadar, un miracol pe care îl strâng la piept în fiecare secundă.”
Be First to Comment