Back in business! Ți-a fost dor? Mie da. Mă bucur să ne revedem în formula asta și vin cu o super propunere: Breakfast at Tiffany’s. Un film din 1961, după un roman al lui Truman Capote, filmat în New York, cu multe premii și pe lângă toate aceste informații destul de comune, aș adăuga: cu un mood fantastic, cu o poveste nu foarte ușor de digerat pentru publicul mult prea orientat spre corectitudinea politică de astăzi și cu cromatică și replici SAVUROASE.
Nu vreau, ca de obicei, să divulg nimic pentru că atunci când vorbești despre moda din filme e destul de ușor să o dai în bară cu vreun spoiler scăpat la fel de subtil cum se scurge o picătură de ceai turnat din ceainic… Așa că mai bine păstrăm totul cât se poate de departe de acțiune și ne focusăm pe imaginea generală.
Nu o voi lua nici măcar cronologic, de teamă să nu stric bucuria descoperirii momentelor și esteticii ce le însoțesc și le completează cum completează untul bagheta sau, dacă e să ne adaptăm la New York, cum completează măslina Martini-ul.
E un film plin de glamour, dar nu glamour-ul obișnuit din filmele de Hollywood, un glamour mai distractiv, ușor neglijent pe alocuri, datorită minunatei Audrey care joacă excelent și care dă naștere unui personaj în care cu siguranță ne regăsim la un moment dat, chiar și pentru o zi, fiecare dintre noi.
E despre bucuria de a te îmbrăca frumos chiar dacă nu scoți hainele dintr-un dressing ultra modern cu 30 de perechi de pantofi, ci scoți unii și buni, din piele de reptilă, de sub pat. E despre bijuterii ‘glamuroase’ pe care le porți sau le admiri de la distanță, dar de care nu ai nevoie musai pentru a arăta impecabil. E despre a te simți bine în casa în care locuiești, fie că e a ta sau nu.
E și despre cum te îmbraci în casă și cum îți creezi o stare în jurul timpului petrecut în casă. Da, uneori poate părea utopie, dar e fantastic să poți să scapi de hanoracul ăla pătat pe care îl arunci pe tine când intri în casă și să îl înlocuiești cu o bluză dintr-un tricot mai fin sau un t-shirt simplu.
E despre apartamente deosebite, despre perle, despre țigări fumate cu eleganță, despre ochelari cu rame superbe, despre machiaj care să evidențieze frumusețea, nu să o acopere, despre simplitate și nu chiar. Știu, sună puțin confuz, dar așa și este. Un mix de parfum scump, lacrimi, zâmbete, confuzie, iubire, pisici, tutun și alcool. O alăturare de nuanțe tari, monocrom cu non culori, diamante și trench-uri ude leoarcă. E și o lecție simplă despre cum rafinamentul vine în primul rând din interior și înnobilează orice pui pe tine la exterior, chiar și un halat de baie și o pereche de balerini.
E un film care te inspiră în multe direcții dacă vrei să te lași purtat de el sau pur și simplu îți bucură privirea cu o cromatică superbă. E o altfel de poezie, una care combină toate cele de mai sus și multe altele pe care le țin doar pentru mine și pe care le vei descoperi după ce vezi filmul.
Sursă imagini: Tumblr
Be First to Comment