Arta ne aduce împreună, schimbă direcții și mentalități și, în final, ne îndrumă spre autodescoperire. Este un proces complex, iar dacă intri într-un univers artistic, iei parte la un dialog continuu între cine ești, ce vrei să fii și cum îți construiești drumul.
În acest spațiu creativ trăiește și Antonia Negrău, antreprenor creativ sau omul care se hrănește prin artă, indiferent dacă vorbește despre povestea unui brand în social media, gândește ateliere creative, pictează sau creează haine. E aceeași persoană în toate ipostazele, iar arta îi dictează direcția și călătoria. Despre ce înseamnă aceste intersecții artistice și cum e să fii creativ în mai multe scene, ne povestește Antonia într-un dialog ca o zi de sâmbătă petrecută la muzeu.
JS: Dacă te-ai descrie prin prisma activităților pe care le faci, ce ai spune prima dată despre tine?
M-aș descrie ca fiind un antreprenor creativ. Dar mai mult decât atât, îmi place să cred că sunt un om care creează punți. Între oameni și emoții, între culoare și experiențe care ne bucură sufletul, între concepte creative și forme concrete.
Indiferent dacă pictez, creez haine sau fac comunicare culturală, cred că rolul meu e să traduc ceva din interior într-un limbaj care poate fi simțit și de alte persoane.
JS: Ce înseamnă să fii un om creativ pe mai multe scene (pictură, social media, designer vestimentar etc.)? Poți fi același om pentru toate, sau ai nevoie să îți schimbi perspectiva, organizarea, în funcție de proiectul la care lucrezi în acel moment?
Pentru mine, aceste scene nu sunt neapărat diferite. Toate au același nucleu, creativitatea și emoția. Sunt doar niște expresii diferite ale aceluiași lucru.
Eu rămân același om, cu autenticitate, emoție, intuiție, dar și cu rațiune. Însă, da, organizez și creez pe energii diferite. Social media necesită claritate și structură, pictura are nevoie de introspecție și liniște, iar designul vestimentar de multă răbdare și soluții rapide. Cheia aici este adaptarea. Antreprenoriatul m-a învățat mult despre asta.
JS: Știu că organizezi ateliere de pictură care aduc oamenii împreună. Din experiența ta și prin trăirile persoanelor prezente, este privită arta ca formă de terapie?
Pentru mine este clar o formă de terapie și cred că la fel se simte și pentru cei care vin la atelierele mele, chiar dacă nu o numesc așa. Trăim într-un prezent tensionat, așa că oamenii vin cu dorința de a face ceva pentru ei. Prin mișcările pensulei, prin povești și culoare ajung să se relaxeze, să se deschidă și, astfel, se creează o atmosferă foarte frumoasă. Mereu pleacă de la atelier cu o stare de bine.
„Cred că arta e soluția pentru o minte sănătoasă.”
JS: Ai putea să te încadrezi într-un stil anume? Cum îți pui amprenta creativă în activitățile pe care le faci, astfel încât atunci când promovezi un nou atelier sau o altă piesă vestimentară, să vorbească despre tine?
Mult timp am încercat să mă încadrez într-un stil sau să pun o etichetă pe ceea ce fac. Mi-am dat seama că iubesc viața și lucrurile din ea atât de mult, încât nu am cum să mă încadrez doar într-un singur lucru. Cred că m-ar micșora cutia asta.
Amprenta mea ține de sinceritate, emoție reală, curaj și imperfecțiune asumată. Tot ce fac se bazează pe toate aceste lucruri, nu încerc să fiu altceva decât sunt.
JS: Fiindcă experimentezi în mai multe zone, la rândul tău, de unde îți iei inspirația sau ce te inspiră să fii creativă?
Pentru mine, creativitatea se dezvoltă prin diverse activități. Sunt foarte atentă la corpul meu, la psihic, la tot ce simt. Așa am ajuns să fac dans contemporan, curs de film, pian, să trec prin tot felul de experiențe vulnerabile, să-mi dau voie să simt emoția respectivă, fie că vorbim de una pozitivă sau negativă.
„Aș putea spune că mă inspiră viața așa cum e, cu tot ce are ea de oferit, fără filtre.”
JS: Pentru că vorbim despre domeniul creativ, unde de fiecare dată simți că există și alte moduri de a privi lucrurile, cum știi că trebuie să te oprești și să spui gata, aceasta e forma finală?
Cred că dacă mă uit la un tablou pe care l-am terminat ieri, tot aș mai găsi ceva de lucrat la el. ☺
Însă, da, există și un punct în care simt că dacă mai adaug ceva, aș putea să-l stric. E un moment de „saturație”, în care lucrarea nu mai are nevoie de tine.
E un sentiment mai mult intuitiv decât rațional. Pentru că petreci atât de mult timp cu lucrarea respectivă, pui atâtea emoții în ea, încât ajungi să o cunoști, să simți când nu mai poate primi un alt strat de culoare, când trebuie să insiști și când e nevoie să te oprești.
JS: Cum este să fii antreprenor cultural? Ai simțit vreodată că incertitudinea venită din afară poate să îți schimbe ritmul, dacă nu te reinventezi sau adaptezi conform realității?
Este provocator. Da, există și incertitudine, dar mai mult decât atât există o realitate care se schimbă constant, atât la nivel global, cât și național. Și cred că suntem cu toții influențați, indiferent de job-ul pe care îl avem. Însă contează cât de repede ne adaptăm și perspectivele din care privim lucrurile.
Antreprenoriatul m-a ajutat să înțeleg că există mereu soluții în cazul unei situații dificile, iar prin pictură am înțeles că pot privi lucrurile din unghiuri diferite.
Mi-am dezvoltat în ani gândirea asta, dar e ceea ce mă ține prezentă și cu picioarele pe pământ, fără panici prea multe.
JS: Crezi în planuri de viitor fixe? Sau te bazezi mai mult pe instinct și pe puterea prezentului?
Cred, dar nu foarte rigid. Mi se pare important să avem direcții și intenții clare, dar e important să nu ne ducem cu perspectiva numai în viitor. Doar acțiunile prezente influențează viitorul. Încerc să nu uit asta.
„De fiecare dată când simt că ceva mă copleșește, acela e semnalul că sunt cu mintea mult prea departe, așa că revin în prezent, la ceea ce fac. Apoi, o iau pe pași mărunți.”
Dacă vreți să participați la unul dintre workshopurile susținute de Antonia sau să îi descoperiți munca, o puteți găsi în social media.
Credit foto imagine reprezentativă: Sabina Costinel
Comments are closed.