Press "Enter" to skip to content

RAD ART FAIR // Un dans al materialelor și al emoțiilor

Am aflat de curând, împreună cu colegul meu Luca Iordan, ce presupune dansul cu materialele din care se creează frumosul și câtă profunzime poate să ascundă o pereche de aripi atașată de un simplu zburător. 

RAD Art Fair reprezintă unul dintre cele mai fresh evenimente culturale privind artiștii contemporani. La a doua sa ediție, Jurnalul de Sâmbătă a avut ocazia să întâlnească artiști foarte cool și plini de energie, cu idei noi și inspirație proaspătă.

Am discutat cu Catinca Tăbăcaru, codirector al târgului și care ne-a povestit câte ceva despre ediția de anul acesta:

„E mai mare, e mai matur, anul trecut s-a făcut totul în șase săptămâni, iar de data aceasta am lucrat tot anul, am construit o comunitate în jurul lui. Așadar nu vorbim doar despre târgul de patru zile, ci despre un întreg program.”

Peter Jecza, Adela Giurgiu și Norbert Ștefan

Ne vom îndepărta un pic de București, ajungând la Timișoara, la Jecza Gallery. Un reprezentant al galeriei ne-a vorbit despre povestea din spatele lucrărilor create de către cei trei artiști, dintr-un univers al prezentului și curajului. 

JS: Ce reprezintă cele două lucrări?

Jecza Gallery: Aici îl avem pe pionierul sculpturii, Peter Jecza, întemeietor al galeriei. Cele două lucrări sunt turnate în bronz, iar artistul abordează teme precum libertatea prin zbor și uniune.

Este un artist care a creat în timpul comunismului și cumva, prin toate lucrările lui striga și căuta această eliberare. Și-a dat seama că în uniunea celor două părți, a doi sau mai mulți oameni, dușmanul nu sporește. El creează și o punte pentru artiștii contemporani. 

JS: Ce vedem aici? 

Adela Giurgiu creează dintr-o zonă de umbră și singurătate. Este în căutarea sinelui, în căutarea sufletului și a speranței. Aici este Zburătorul. Suntem noi în momentele de cumpănă din viață, atunci când avem de ales. 

JS: Știi cumva de ce a ales Zburătorul? Știm că este un personaj mitologic românesc.

Nu cred că are legătură cu legenda. Aici este pur și simplu sufletul nostru care trebuie să facă o decizie, pentru că există două opțiuni: Is he taking the leap of faith sau cade pur și simplu și se prăbușește? 

Aici avem un personaj mitologic, Daphne. Este o nimfă care reprezintă apa. Aici se creează preponderent o zonă de vis. Atunci când apa apare în vis este clar că vorbește despre o conexiune cu sentimentele tale. Îți trage un semnal de alarmă cu privire la modul în care îți trăiești emoțiile.

De asemenea, caută și o găsire a sinelui prin conexiunea cu natura. Deci este vorba despre tradiție, mitologie, natură. 

JS: Există o legătură între cele trei tablouri? 

Aici sunt trei schițe, premergătoare lucrării care se numește Here Now. Și George Harrison a creat un album care conține acest laitmotiv, de a trăi acum și aici. În față avem o porțiune din Sinagoga Evreiască din Cluj și este practic ceea ce vedea ea de la fereastra studioului ei. Cumva, această porțiune din Sinagogă o ancora în prezent. 

Schițele sunt de sine stătătoare, pot fi luate drept o lucrare separată, dar împreună creează cumva niște pași care te fac să înțelegi mai bine procesul artistului. 

Aici este Norbert Ștefan. Tot de la Cluj, face parte din aceeași generație ca Adela, 1990. A studiat pictura și îl vedem direct în zona abstractului. Caută foarte mult relația dintre polii opuși, dintre haos și ordine și armonia în dizarmonie.

În partea din dreapta este de fapt, un diptic. În ultimul timp a creat aceste dipticuri care conțin o lucrare de sine stătătoare și apoi, o plagiază, creând o lucrare asemănătoare, o copie. 

Despre lucrările lui Șerban Savu, Galeria Plan B

JS: Care este ideea din spatele acestor tablouri? Ce a vrut să ne spună Șerban?

Reprezentant al galeriei Plan B: Șerban Savu este un fin observator al vieții cotidiene și este interesat de legătura dintre muncă și timp liber, iar aceste două picturi sunt un exemplu foarte bun în acest sens.

Pădurea cea nouă prezintă o scenă de timp liber, în care oamenii muncesc și plantează copaci, mai exact, sunt aceste acțiuni de voluntariat. În stânga este o scena tipică de lucru, cu doi muncitori de la RATB care cel mai probabil sunt la lucru, însă nu lucrează în mod specific în acel moment.

Aceasta este și tema expoziției de la Bienala de la Veneția, acolo unde Șerban Savu va reprezenta Romania în acest an. Vor fi expuse 45 de lucrări din ultimii 15 ani.

Ovidiu Toader, Galeria Catinca Tăbăcaru

JS: Cum a început demersul tău artistic?

Ovidiu: Întotdeauna am fost atras de zona 3D. Am studiat toate materialele pentru a încerca să le pun în operă. Așa puteam să văd ce pot să transmit cu ele, în funcție de istoria lor sau în funcție de istoria privitorului.

Am experimentat începând cu metal, piatră, lemn, absolut tot ce m-a înconjurat și la un moment dat am ajuns să lucrez cu materiale reciclate. M-am hotărât mai apoi să ies în față cu subiectele, cu ceea ce pot să creez și m-am gândit să îmi fac propriul meu ambalaj. Am ajuns să creez aceste lucrări care par ușoare. Este o tablă gonflată din inox, umplută cu aer, iar acest material solid și puternic îmi îmbrățișează ideile pe care îmi doresc să le expun. Idei din trecut, istoria artei sau idei personale.

Aici este un element foarte important pentru mine. Este practic primul simbol pe care l-am împachetat. Am desenat forma din gardul bunicilor și l-am ambalat sub forma unui om. Piesele din gard sunt cele care ne înconjoară și ne păzesc. Este vorba despre unitate.

Dacă urmăriți ceea ce fac eu, veți vedea că folosesc foarte mult ideea de apă și memoria apei. Vorbesc foarte mult despre acest ciclu care se repetă tot timpul, adică, de-a lungul a milioane de ani, informațiile sunt absorbite sub fundul oceanelor și apoi ajung în vârful munților. Cercul se repetă constant.

În lucrările mele vorbesc despre apă, iar aici este un element care seamănă cu o plantă, cu un coral care poartă câteva perle. Am gândit ca forma bilelor să meargă către ideea de om. Pare că ar sta cu brațele întinse! Totul duce spre zona aceasta a dialogului dintre om, istoria, viitorul lui și practic aceste plante sunt în jurul pieselor.

JS: Ai încercat să experimentezi și cu alte idei, alte surse de inspirație?

Zona mea de studiu este bazată pe evoluția omului. Am câteva subiecte care pun în discuție cum vor fi păstrate Tezaurul și ceea ce facem noi în prezent, cum va fi descoperit și cum vor arăta oamenii din viitor. Vor fi tot ca noi sau poate vor fi niște plante inteligente care vor încerca să ne exploreze?

Aceasta este prima sculptură monumentală de acest fel. Pentru mine, acest element este tradițional și de aceea am ținut să fie aici, pentru că vorbește despre trecutul nostru, al românilor și despre memoria satului românesc, acolo unde am crescut și eu în mare parte.

JS: Când ai început să colaborezi cu galeria Catinca Tăbăcaru?

Catinca m-a cunoscut când a revenit în România și a deschis galeria aici., în urmă cu vreo patru ani. Ea a vizitat studioul meu, iar în acel timp eu lucram ca asistent colaborator la mai multe galerii de artă din București și angajat la Galeria Nicodim , unde continui să fac parte din echipă.

Am avut un solo show la Atelier 35, apoi am fost la MNAC, iar după Catinca mi-a oferit un solo show. Imediat la două săptămâni după am semnat, iar ea mă reprezintă. Cu ea am avut două solo show-uri, unul în România și unul la Berlin, și unul la Berlin care a început acum trei săptămâni și va dura încă o lună și jumătate.

Continui cu ea și sunt sigur că urmează multe alte lucruri. Sunt deja în schiță câteva. Anul acesta o să expun în Italia, la muzeul Maramotti Collection. Ei au cumpărat toată expoziția de anul trecut (mai puțin trei piese care fuseseră achiziționate în România în prima parte a a expoziției) si urmează mai multe colaborări.

*

Dacă vrei să descoperi tot ceea ce are RAD Art Fair 2024 de oferit, te invităm la Hotel Caro astăzi și mâine pentru una dintre cele mai frumoase experiențe bucureștene ale anului.

Comments are closed.

Copyright © 2024 Jurnalul de sâmbătă