Fiecare dintre noi are o lentilă subiectivă prin care privește lumea. Acea parte a noastră care nu poate fi explicată, dar care, odată desprinsă din interior și pusă în dialog cu exteriorul, conturează identitatea noastră creativă.
Ilustrația este o formă de a privi lumea din interior spre exterior, care pleacă de la ce simți și ajunge la cine ești, ca mai apoi să se transforme în însăși viața. Cel puțin așa pare să fie pentru Livia Fălcaru, artistă vizuală și ilustratoare a cărei amprentă creativă se construiește prin culori vibrante, emoții intense și stări care invită la reverie.
În cele ce urmează, Livia ne introduce în lumea sa vizuală și ne povestește ce înseamnă ilustrația și cum și-a construit viața în jurul ei.
JS: Dacă ar fi să te ilustrezi pentru cineva care încă nu ți-a descoperit creațiile, de unde ai începe?
Sunt un om între alți oameni pe lumea asta. Mă gândesc mult la emoțiile mele, cum să le descurc și pot să zic că mi-am creat un univers interior destul de complex. Petrec mult timp cu mine însămi, despachetez gânduri, le șterg de praf, le ordonez și le pun din nou în cutiuțe frumoase și noi. De cele mai multe ori îmi place să fac artă, însă nu mereu. Încerc să particip la viață, ador plăcerile simple, pisicile, detaliile neobservate și liniștea.
JS: Cum arată o zi de muncă ideală pentru tine?
Depinde de starea în care mă trezesc. Sunt foarte ambivalentă în sinea mea. Uneori îmi doresc să fiu în priză, să am un deadline strâns și un brief kilometric. Știu, sună absolut deloc ideal, dar uneori vibe-ul ăsta mă face să simt că trăiesc. Alteori îmi doresc să fiu liniștită, într-o cameră luminoasă, la o masă frumoasă (neapărat cu o vază de flori), cu pisica mea Liliana lângă, cu un ceai verde și să desenez în tihnă, fără să mă streseze nimic și nimeni.
JS: Ilustrațiile tale par un jurnal vizual care invită privitorul într-un spațiu personal. Cu ce gânduri pornești, de obicei, o creație? Îți dorești să oferi o imagine completă sau mai degrabă să lași spațiu imaginației celui care o privește?
De multe ori, ilustrațiile mele sunt de fapt puncte de reper pe timeline-ul vieții mele. Sunt atât pentru mine, ca să îmi aduc aminte de anumite momente-cheie, cât și pentru alții — iar aici e partea interesantă, fiecare traducând în felul său ce vede. Pentru unii este o imagine frumoasă, iar altora le aduce aminte de ceva din ei sau din viața lor.
De obicei nu îmi notez ideile (deși mereu zic că poate ar trebui), ci mă pun direct să le fac, dacă am cum. Este foarte spontan și haotic procesul meu de creație. Încerc în fiecare zi să fac ceva, poate o schiță mică de cinci minute sau o ilustrație full. Mi se pare important să te prezinți zilnic pentru ceea ce faci, măcar un pic.
De multe ori, ilustrațiile mele sunt de fapt puncte de reper pe timeline-ul vieții mele.
JS: Ai lucrat în mai multe direcții creative. Există una în care simți că ești cel mai aproape de tine sau tocmai diversitatea păstrează esența a ceea ce faci?
Îmi place mereu să mai încerc câte ceva nou. Nu îmi place să stau mult timp la fel sau să mă repet prea mult. Într-adevăr, asta se contrazice puțin cu ideea de a-ți găsi un stil și a-l tot repeta cu religiozitate pentru a fi recognoscibil ca artist. Așa că am ales să mai schimb mediul în care lucrez din când în când, fix pentru a nu intra în vibe-ul acela repetitiv.
În esență, toate direcțiile în care m-am mai dus aveau la bază cam același lucru – ilustrația. Constat că în orice fac, adaug acest limbaj vizual pe care mi l-am dezvoltat în timp. În ultimii opt ani am lucrat aproape exclusiv digital, deși parcursul meu a început cu pictura tradițională în ulei și grafică.
Mă bucur că s-au întâmplat lucrurile în ordinea asta, pentru că am învățat întâi să desenez corect și „canonic”, ca după să mă îndepărtez complet de asta și să fac lucrurile fix cum îmi doream eu.
În esență, toate direcțiile în care m-am mai dus aveau la bază cam același lucru – ilustrația.
JS: Există un proiect de suflet care va rămâne cu tine mereu?
Da, este un proiect personal care se numește „Your Own Star”. Într-o dimineață m-am trezit și prima idee pe care am avut-o în cap a fost acest proiect — ce ar fi ca, în loc să creez portrete, să le fac oamenilor o steluță personalizată în funcție de aspectul și personalitatea lor? Și așa că mi-am deschis o pagină de commissions pe Ko-fi și am început să iau comenzi. Oamenii îmi trimiteau poze cu ei, cu cei dragi, îmi scriau texte lungi despre ce le place și cine sunt ei. Iar eu, din toate astea, sintetizam o ilustrație cu o stea care să îi reprezinte.
Mi-a plăcut mult proiectul pentru că am avut ocazia să arunc un ochi în lumile a sute de oameni de peste tot din lume. Îmi povesteau lucruri intime, îmi arătau viețile lor, pe cine iubesc, ce le place și de cine le e dor. De asemenea, am făcut și steluțe în memoria unor oameni care nu mai sunt printre noi – m-au emoționat mult acelea.
Este o responsabilitate mare să ilustrezi memoria cuiva care nu mai este. Am ilustrat peste 400 de stele, fiecare pentru un om diferit.
JS: Ce te face să spui da unui proiect nou și ce te ține pe loc?
Mă face în primul rând să spun da unui proiect dacă văd că există profesionalism și respect pentru munca mea. Și, de asemenea, dacă este ceva nou pentru mine. Poate n-ar trebui să spun asta, dar am avut proiecte unde nu aveam idee cum o să le duc la capăt și totuși am zis da pentru că mă entuziasmau.
Am apreciat mult că acei clienți au avut încredere în viziunea mea și, până la urmă, cumva am reușit eu să le dau de cap, as I always do. 🙂 Iar ce mă ține pe loc este când văd dezorganizare, nehotărâre sau când ceva nu se aliniază cu valorile mele.
JS: Ce ai învățat despre tine din felul în care oamenii reacționează la lucrările tale?
Sincer, mereu e un sentiment cald (n-am cum să-l descriu altfel) când văd oameni care interacționează cu munca mea, îmi spun ce înțeleg ei din ea sau ce îi face să simtă. Chiar și după atâta timp, este încă foarte interesant pentru mine să văd asta. Am auzit și păreri în direcțiile: „este cam de copii” sau „să mai termine și Livia cu rozul ăla, că e prea mult” sau „este prea feminin” — care acum mă amuză.
Ce să fac dacă asta îmi place și asta sunt până la urmă? Normal că este feminin dacă sunt femeie. Asta este experiența mea până la urmă. Și creez pentru mine în primul rând, iar cine se bucură pe urmă de ce am făcut mă umple și mai tare sufletește. Cred că asta am învățat — să fac ce se simte ok pentru mine indiferent.
Creez pentru mine în primul rând, iar cine se bucură pe urmă de ce am făcut mă umple și mai tare sufletește.
JS: Pentru că există o lume care se schimbă constant, captarea atenției, chiar și în imagine, rămâne o provocare pentru fiecare artist. Cum reușești să te adaptezi schimbărilor?
Acum ceva ani…mai ușor, acum sincer…mai greu. Undeva în sinea mea am obosit pe parcurs. Și cred că suntem cu toții obosiți într-o oarecare măsură, dar nu recunoaștem (pentru că e rușinos să zici că ai obosit, nu?). Sau, dacă n-am obosit, urmează la un moment dat. Nu cred că se naște niciun artist și zice „wow, abia aștept să fac content viral”. Un artist este un artist în suflet.
Dar, într-adevăr, în ultimii 10 ani a devenit din ce în ce mai vital pentru orice carieră în domeniul creativ să fii: un brand, un storyteller, un actor bun, un videograf creativ, un om gata să îți dea 30 de sfaturi despre cum să fii artist de succes, segmentate frumos pe o serie engaging de Instagram sau TikTok. Și recunosc că și mie îmi plac toate astea când le mai consum ocazional de la alții. Și uneori chiar mie îmi place să le creez, dar nu mereu și nu în ritmul ăsta. Iar ritmul zilelor noastre nu iartă pe nimeni, ăsta e adevărul.
JS: Cum arată viitorul ideal al practicii tale artistice? Visezi să ajungi să descoperi și alte drumuri sau îți dorești să păstrezi cu aceeași pasiune ce ai construit până acum?
De regulă, nu îmi place să anunț ce vreau să fac înainte să o fac. Îmi place să lucrez în secret. 🙂 Dar ca să răspund punctual la întrebare: întotdeauna ilustrația va fi acolo la bază, orice aș face.
Recunosc că este și un strop de sunk-cost fallacy, mai ales când ai investit 12 ani din viața ta într-un domeniu. Dar, real, îmi place ce fac și voi găsi mereu moduri să reinventez și să împrospătez cumva fără să pierd esența și ideea pe care am avut-o când am pornit la drum.
Dacă vrei să o cunoști mai bine pe Livia, o poți găsi aici: www.liviafalcaru.com, kofi.com/liviafalcaru/commissions, Instragram
Photo credits imagine reprezentativă: Andreea Sora
Comments are closed.