Ori de câte ori recitesc romanul lui Jane Austen sau revăd ecranizările am același sentiment: reviriment.
Primul ei roman, definitivat în 1796 sub titlul First Impressions, refuzat un an mai târziu de editor pentru că textul era „neinteresant”, avea să devină cea mai apreciată scriere, după ce manuscrisul vede lumina tiparului în 1813.
Recunosc că lucrul ăsta mi-a întărit și mai mult concluzia că această autoare nu va putea fi ignorată niciodată de către cei care iubesc literatura. Opera ei are acel tip de public care adoptă bunul-gust și este animat de aceeași aspirație la cultură.
În spatele unui vârtej de plimbări cu trăsura prin păduri primitoare, dialoguri amuzante prin care sunt ridiculizate în mod fin anumite trăsături de caracter, seriozitate morală, descoperim o scriitoare cu o cultură solidă, despre care s-a spus că operele ei reprezintă o „artă a perfecțiunii clasice”.
„A vrea să pari sincer este un lucru destul de obişnuit, îl întâlneşi la tot pasul. Dar să fii sincer fără ostentaţie, fără vreun anumit scop, să iei partea bună din firea fiecăruia, să o faci şi mai bună şi să nu pomeneşti nimic de părţile proaste – asta numai tu poţi s-o faci.”
Jane Austen
Sursă: Media Storehouse
Jane Austen nu este doar o autoare care provoacă simpatii feministe și identificări romantice, ci reușește să satisfacă de mai bine de două secole exigențele intelectuale ale cititorului.
Este acea autoare care a avut obrăznicia să construiască un personaj feminin cult, cu un stil vivace, modest financiar dar independent, într-o eră în care forța și gândirea masculină dominau, oferind o alternativă femeii din secolul XVIII, preocupată de căsătoria în termeni avantajoși.
„Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ…”
Jane Austen
Cât despre domnul Darcy, deși îl asociez de fiecare dată cu substantivul mândrie, am aceeași admirație impecabilă. Și apoi, cine nu ar vrea un Darcy cu un orgoliu de clasă?
Referitor la ecranizări, pot recomanda două dintre ele, seria BBC din 1995 cu Colin Firth și Jennifer Ehle, care urmărește cu fidelitate subiectul romanului, personajele au o interpretare impecabilă, costumele și peisajele sunt superbe, dar și adaptarea din 2005 în care îi are în centru pe Keira Knightley și Matthew Macfadyen, o abordare modernă care mi-a plăcut mult, deși povestea este puțin scurtată.
Sursă: Pinterest
În ciuda viziunii ușor diferite a regizorului, nu putem nega talentul celor doi actori principali care și-au interpretat rolurile în mod excepțional.
În general, o carte este destul de complexă, cu mult prea multe detalii ca să poată fi ecranizată întocmai, pentru că, până la urmă, vorbim despre o traducere în imagini a tot ceea ce încearcă un scriitor să ne transmită prin intermediul întregii povești (trăiri lăuntrice, sentimente, atmosferă, comportament, reacții etc).
La mai bine de două secole de când acest roman a prins viață, continuă să ocupe un loc fruntaș printre cărțile solicitate în biblioteci și, de asemenea, continuă să inspire mulți autori.
Eu voi insista să re re recitesc acest roman, nu doar pentru că este o poveste fascinantă, ci pentru că este o capodoperă literară și unul dintre cele mai bune zece romane din lume.
Și nu voi conteni să fiu recunoscătoare pentru contribuția neprețuită pe care o aduc umanității două dintre cele șapte arte frumoase: Literatura și Cinematografia.
Copertă: Colin Firth and Jennifer Ehle în Mândrie și prejudecată (1995) © BBC
Be First to Comment