Soarele se pregătește să apună. Lumina pătrunde prin taxiul care o duce pe Mina pe Via Gregoriana unde se filmează sketch-urile emisiunii Studio Uno. Când mașina se oprește, Mina coboară. O siluetă misterioasă, greu de intuit prin haina voluminoasă de blană pe care o poartă și care îi lasă la vedere doar gambele fine și gleznele subțiri. A ajuns cu două ore mai devreme pentru a avea timp să-i fie pregătite ținuta, părul și machiajul.
Când intră în atelier și se dezbracă de haina de blană, trupul i se dezvăluie în plină splendoare: nu poartă decât lenjerie. Pielea îi e caldă și vibrează în așteptare. Chipul curat, încă neatins de nicio urmă de machiaj, își păstrează expresivitatea. Ochii își așteaptă liniile groase de dermatograf negru. Privirea așteaptă să ardă în suflet și carne. Sânii așteaptă o rochie pe care s-o stăpânească. Pielea așteaptă să fie atinsă de materiale fine, grele, de puf sau de paiete. Mina e oricând pregătită de orice.
Naturalețea ei te dezarmează. Lejeritatea din gesturi e continuată de tunicile fluide, mânecile cu volum cu manșete largi care îi subliniază mișcările scenice, autenticitatea și misterul.
Poezia Minei este însă una voluptoasă precum o coapsă plină de femeie. Trupul ei îmbracă de la haine cu linii simple, la piese cu paiete și accesorii somptuoase, care ajung să definească diva televiziunii italienești a anilor 60.
Mina e ludică, vibrantă, eclectică. Îi place să fie mereu alta, să (se) schimbe, să încerce, să riște, să nu se supună, să iasă din tipar, să se joace cu moda până la limita deghizării.
Încă de la începutul carierei când poartă rochii negre, fuste clopot și corsete cu talie de viespe, dorința Minei de a se diferenția e evidentă. Atât prin ce poartă, cât și prin voce, prin mișcări, prin privire. Se impune prin prezență, prin talent, prin stil și prin personalitate, atât în televiziune și muzică, cât și în domeniul couture.
Face din frumusețea ei neconvențională pentru acea vreme un atu, iar din înălțimea ei o semnătură personală pe care are grijă să o accentueze îmbrăcând rochii lungi care îi alungesc silueta și mai mult.
Mina presimte moda, o anticipează, devine un trendsetter și un punct de referință pentru stiliști, cărora le place să o îmbrace atât în rochii provocatoare, în materiale experimentale (Paco Rabanne), cât și în ținute modeste, cu croi simplu (Mila Schön).
De-a lungul timpului, Mina și-a purtat părul scurt, tuns bob, lung cu bucle în valuri – însă indiferent de coafură, laitmotivele chipului Minei au fost sprâncenele invizibile și liniile groase de tuș din jurul ochilor.
Chiar și după ce se retrage de pe marea scenă, Mina Mazzini continuă să cânte, însă mai departe, la Lugano, și să fie o muză a modei – în 2011, Casadei îi dedică în o colecție capsulă de pantofi din satin, iar în 2018 Vogue Italia îi dedică un număr întreg.
Mina Anna Maria Mazzini va rămâne pentru totdeauna un simbol al stilului italienesc, al feminității neconvenționale, al autenticității asumate, al naturaleții care dezarmează.
E trecut de miezul nopții deja. Mina își dezbracă dresurile de mătase, rochia neagră lungă și grea. Rămâne în lenjerie. Se privește în oglindă. Are privirea obosită, dar ochii îi sclipesc. Viața nu încetează să pulseze în ea. Își linge buzele și își zâmbește. Își aprinde o țigară pe care o fumează lent înainte să-și îmbrace haina de blană direct pe piele și să meargă spre casă pe străzile orașului etern.
Acest articol a fost realizat cu ajutorul articolelor scrise de Ilaria Perrotta și de Selene Oliva, în Vanity Fair, respectiv Vogue Italia.
Comments are closed.