Nimeni nu știe cu adevărat ceea ce simți. Iar uneori, nici tu nu știi dacă ceea ce îți repeți prea des în gând e un adevăr sau doar o dorință care încearcă să-i semene. Dar e cu atât mai greu când e vorba despre felul în care vrei să exiști în ochii celorlalți și mai ales în ai tăi.
Cred că, pentru Capucine, efortul de a deveni imaginea unei noi Katherine Hepburn, Greta Garbo, sau Ingrid Bergman nu a fost niciodată despre vanitate. Ci mai degrabă o formă de supraviețuire.
Contesă, spioană, iubită, soție
Atât de multe dorințe. Să vrei mereu să fii altcineva și să știi, în același timp, că lumea te va reduce întotdeauna la ceea ce îi este familiar.
Toate aceste roluri au fost, pentru o vreme salvarea ei, până în clipa în care nu și-a mai dorit să fie nimic. Zâmbetul acela de Mona Lisa, cum îl descrisese regizorul Blake Edwards, s-a transformat, treptat, în ceva mult mai trist.
Germaine Hélène Irène Lefebvre a fost o adolescentă rebelă. În ciuda opoziției părinților, care își doreau un cu totul alt drum pentru ea, a fugit la Paris pentru a-și urma visul de a deveni actriță. Acolo își ia numele de scenă Capucine, inspirat de floarea cu aceeași denumire și ajunge să lucreze ca manechin pentru case de modă prestigioase, printre care și Dior.
În acea perioadă o cunoaște și pe Audrey Hepburn, cu care va lega o prietenie de-o viață, dar și pe Brigitte Bardot, alături de care împarte o cabină pe un vas de croazieră, pe când actrița lucra ca dansatoare într-un club de noapte.
Deși se spune că a fost aleasă pentru a umple golul lăsat de Grace Kelly în urma plecării sale din lumea artistică, Capucine s-a confruntat cu critici dure în cinematografia hollywoodiană în ceea ce privește abilitățile sale actoricești.
Poți învăța o fată să joace, dar nu poți să o înveți să arate ca o prințesă. Asta trebuie să vină de la sine.
Producătorul William Goetz despre Capucine
Colegii o considerau adesea „groaznică” în rolurile sale, regizorul Luchino Visconti a refuzat să o distribuie într-un film, afirmând că are „o voce oribilă și prea mulți dinți”, până și presa ajunge să îi ofere porecla the haughty heron.
Pentru mulți, Capucine era o prezență aproape hipnotică pe marele ecran, însă indiferent de cererile pe care le avea cu privire la rolurile ei, dorindu-și ceva mult mai autentic, poate chiar rebel, așa cum era ea, regizorii au continuat să o încadreze într-un tipar influențat de trecutul ei din lumea modei.
Întruchipa acest nou ideal de glamour, iar frumusețea, în ciuda câtorva critici aduse de-a lungul vremii, a fost cea care i-a deschis ușile către această lume și cea care a ajuns cu timpul să o limiteze.
A fost distribuită constant în roluri ce pot fi catalogate ca fiind superficiale. Mereu elegante sau inaccesibile, cumva, roluri care, într-adevăr, au făcut-o, pentru o perioadă să se bucure de sentimentul de validare, însă care, în timp, au ajuns să o îndepărteze tot mai tare de realitate și de ceea ce își dorea cu adevărat.
Uneori simt că aș vrea să evadez.
Capucine în Time Magazine, 1965
Rolul care i-a adus notorietate a fost cel al lui Simone Clouseau din The Pink Panther (1963). Nu a ajutat-o însă prea mult să știe că acel rol fusese oricum promis actriței Ava Gardner, care devenise între timp mult prea pretențioasă.
Regizorii s-au gândit la Capucine, din nou, ca la un simplu manechin, mult mai potrivit pentru ținutele Yves Saint Laurent.
Ultimul act de eleganță
Bărbații se uită la mine ca vameșii la un geamantan suspect.
Capucine
Pentru că i-a fost foarte greu să nu fie privită ca femeie, ci doar ca o imagine, în ultimii ani de viață, Capucine se retrage din lumina reflectoarelor.
Suferă de depresie severă și deși luptă în tăcere cu această experiență care îi marchează existența, singura constantă sinceră din viața ei rămâne prietenia sa cu Audrey Hepburn, ea fiind cea care o salvează pe Capucine de la un episod în care a încercat să se sinucidă prin supradoză.
În 1990, însă, Capucine se sinucide, aruncându-se de pe terasa apartamentului ei din Lausanne la vârsta de 62 de ani. Ca ultim gest de recunoștință pentru femeia care poate, ar fi înțeles-o cel mai bine, lasă în memoria lui Hepburn 100.000 de dolari pentru UNICEF și Crucea Roșie.
Copertă: www.listal.com
Comments are closed.