Actrița Julieta Szönyi, sau enigmatica Otilia, așa cum mulți dintre noi am cunoscut-o, poate într-un mod insuficient, dar profund marcant prin intermediul ecranului, cucerește prin prezența sa: de la înfățișare până la glas, de la mimică la gesturi. Julieta este unică, rafinată și discretă.
Mi-e greu să descriu în cuvinte cine a fost și cine este, pentru că, în ciuda trecerii timpului, va rămâne una dintre marile figuri ale artei românești. O prezență pe care o ador, pentru că m-a făcut să îndrăgesc și mai mult teatrul și filmul.
Deși rolul Otiliei a consacrat-o, adevărul este că Otilia n-ar fi fost niciodată Otilia fără Julieta. Uneori am impresia că și Julieta, în sine, este un personaj, deoarece mă fascinează într-un mod amețitor și pare aproape ireală.
Julieta și teatrul
Înainte de Otilia a existat o balerină, visul unui copil atras de scenă, mișcare și expresivitate. Balerina însă a dispărut repede, iar Julieta a decis că vrea teatru, în ciuda celor 300 de candidate pe șase locuri.
Așadar, Julieta, hotărâtă, s-a dus la admitere. A picat. S-a dus și a doua oară. A picat din nou. Însă, a treia oară e cu noroc, iar norocul ei de atunci a devenit ulterior norocul publicului.
Ascultam în fiecare zi teatrul radiofonic și jucam scenele în casă. Mama mă întreba: «Ți-ai făcut temele?», «Sigur că da!», spuneam eu.
Julieta Szönyi – Interviu Maestri
Julieta și Otilia
Adeseori, cele două, Otilia și Julieta, pot fi confundate sau percepute ca o singură persoană, și asta datorită interpretării remarcabile pe care Julieta Szönyi a reușit să o ofere acestui personaj. Pentru mine, ea a reprezentat întruchiparea perfectă a Otiliei din carte, îndrăznesc să spun chiar mai bine decât a făcut-o însuși autorul, George Călinescu.
Încă de la prima sa scenă din film, Julieta impresionează prin naturalețea și profunzimea interpretării. Îmi este foarte greu să-mi imaginez pe altcineva în acest rol. Julieta însăși pare că ia naștere din paginile cărții, iar abia apoi apare pe ecran, înconjurată de alți actori al căror unic scop pare a fi să-i evidențieze și mai mult jocul scenic.
Julieta nu și-a dorit inițial rolul Otiliei. Pe atunci studentă în anul al III-lea, a fost remarcată în timpul unui examen de regizorul Iulian Mihu, care a încercat în repetate rânduri, atât înainte cât și după acel moment, să o convingă să se prezinte la probe. Julieta era însă reticentă, deoarece aflase că rolul fusese deja atribuit altei actrițe. În cele din urmă, a cedat și a mers la Buftea pentru a susține proba.
Mi s-a părut o chestie neserioasă să mai chemi pe cineva, după ce s-a anunțat cine face rolul.
Julieta Szönyi – Interviu Maestri
Otilia nu încetează să trăiască în mintea mea. Aleargă desculță prin iarbă, se murdărește, se lovește și nu-și găsește ba pudra, ba rujul. Își face vânt, pentru că e mult prea cald aici, la mine. Când râde, când plânge, când… nimic — doar există. Și atât. E suficient. Otilia există prin Julieta, iar astfel Julieta va continua să existe și să fascineze, incontestabil, mereu. Și sper să nu se oprească niciodată.
Julieta dincolo de Otilia
Dincolo de Otilia o avem pe Adnana din serialul „Toate pânzele sus”, un rol pe care l-a îndrăgit foarte mult. Ar mai fi și alte filme remarcabile în care a jucat și unde simpla sa prezență a făcut diferența, dar o să sar puțin peste și voi ajunge din nou la teatru, mai exact la Teatrul Mic din București din care Julieta a făcut parte și unde cred eu, a jucat în multe spectacole.
Julieta și atât
Lăsând deoparte viața de artist și recunoașterea pe care a primit-o în urma rolurilor sale, Julieta a fost, în esență, un om simplu. A fost un copil băiețos, nu i-a plăcut matematica și a dus o viață obișnuită, chiar banală, după cum ea însăși o descrie. Ca fire și ca femeie, era timidă.
Între film și teatru, Julieta nu a făcut o alegere definitivă, le-a iubit pe amândouă, iar noi continuăm să iubim arta prin ea.
Dincolo de toate, poate cel mai important este faptul că Julieta Szönyi rămâne un reper cultural. O prezență discretă, dar apăsătoare. O actriță desăvârșită. O femeie care, în ciuda timpului care a trecut, continuă să emoționeze, să inspire și să rămână vie în conștiința noastră colectivă.
Sursa foto copertă: Studiourile Buftea
Comments are closed.