Prima dată când am făcut cunoștință cu Sicilia a fost prin From Scratch, serialul care a avut un puternic impact asupra modului de a-mi privi viața. Un an și mai bine mai târziu am ajuns pe tărâmul sicilian, dar nu în Cefalù, ci în Catania.
Undeva la început de aprilie, când nu știam dacă începe cu adevărat vara sau doar e un spoiler pentru zilele toride care vor urma. La două ore distanță de casă și cu patru zile de experimentat la dolce vita, am pus viața pe pauză, iar tot ce însemnau grijile a rulat într-un fundal îndepărtat.
Prima zi, cu zborul la pachet, a fost simțită cu adevărat cea mai lungă zi din an – și prin prisma contextului geografic – căci în Italia viața se simte cu o oră înapoi față de noi. Poate e un semn specific italienesc că nu există grabă, dar cumva noi cei fără tihnă să ne dăm seama. Nu ei, căci nu își doresc să demonstreze ceva anume. Îi iubești așa cum sunt.
„Prima dată când am făcut cunoștință cu Sicilia a fost prin From Scratch, serialul care a avut un puternic impact asupra modului de a-mi privi viața. Un an și mai bine mai târziu am ajuns pe tărâmul sicilian, dar nu în Cefalù, ci în Catania.”
Și, cum spuneam, prima zi a fost despre a gusta din specificul locului, la propriu prin arancini, gelato al pistacchio neapărat, pizza și un Aperol, care a luat loc de orice altă băutură. Încă un semn că te afli într-un loc unde tot ce contează este starea de bine: fără intoleranțe și prejudecăți culinare. Mai apoi străduțe mici, balcoane cu flori, cerul parcă mereu senin și marea văzută spre final de zi.
După o răsuflare profundă și un somn adânc am pornit spre Taormina, la o oră distanță de Catania. Mulți pași pe străduțe, aceleași balcoane mici cu flori care le făceau să se simtă mai mari și mult gelato. Și marea care îți oferea liniștea pe care o căutai de luni de zile. În peisaj și-au făcut apariția pastele carbonara și veșnicul Aperol.
Următoarea zi a fost destinată plimbărilor din Siracuza, începând cu o porție de liniște din partea mării, soare din plin, paaaaste și, ah, am uitat de Aperol? A fost și el, pentru a întregi imaginea.
Ce rămăsese din zi am rezervat-o locurilor nedescoperite din Catania, cum a fost Badia di Sant’Agata, de unde puteai lua pulsul întregii comunități. Și ah, nu pot să nu menționez despre Scirocco, localul street food care te făcea să te simți de-al locului. Am fost două seri la rând și clar ar fi urmat și a treia dacă mai rămâneam. Acolo am înlocuit Aperolul cu berea siciliană, sigura bere pe care aș putea să o mai beau și a doua oară.
„Acolo am înlocuit Aperolul cu berea siciliană, sigura bere pe care aș putea să o mai beau și a doua oară.”
Ce am transmis prin aceste rânduri nu a fost un ghid clasic de călătorie, probabil nici nu aș putea să fac unul. Farmecul este să te lași purtat de aerul italienesc care te ghidează pe unde știe mai bine. Fără hărți sau ore numărate. Chiar și când e dificil să traversezi pe verde sau când simți că italienii parcă nu sunt așa cum sunt peisajele. Dar toate sunt construite ca să te simți bine și să revii, pentru a privi altfel viața de insulă și nu numai.
A Presto, Italia!
Comments are closed.