Prin 1515, un rinocer se aventura în apele tulburi ale Mării Mediterane, plutind la bordul corabiei Nossa Senhora da Ajuda. Oaspete de cinste al ambarcațiunii, animalul sosea la Lisabona după o călătorie lungă de patru luni. Ganga, micul prieten indian, pășea pe pământ european după o absență de trei secole, iar oamenii erau încântați să îl primească, din nou, acasă.
Fascinat de creatura necunoscută, Valentim Fernandes, etnic german, dar locuitor al Lusitaniei, făcea o descriere amănunțită a animalului și i-o trimitea bunului său prieten. Albrecht Dürer, stabilit la Nürnberg, reconstruia apoi imaginea pe baza schiței primite și oferea lumii prima reprezentare clasică a animalului. Cu toate că nu cunoștea subiectul operei sale, pictorul realiza o xilogravură uimitoare. Împlătoșat, masiv și fioros, Rhinoceron punea astfel bazele istoriei mentalităților.
Mentalități colective, imaginar, frenezie artistică
Cuvintele sunt instrumente cărora fiecare dintre noi este liber să le dea întrebuințarea pe care o doreşte, cu condiţia să-şi explice intenţiile.
Claude Lévi-Strauss
Iar pentru el, creativitatea era cel mai de preț dar cu care îl înzestrare viața. Albrecht Dürer trecea frenetic granițele terestre și pe cele imaginare îndeosebi. Era un cercetător al materiei cenușii, un călător al spațiului fictiv, un aventurier al lianelor minții. Refugiat în ungherele obscure al imaginației, pictorul culegea mugurii gândirii și îi metamorfoza, în funcție de vârstă, pe pergament, cupru sau lemn. Căci pendulând la limita dintre conștient și inconștient, tehnica și viziunea artistului erau modelate senzorial și cultural de zumzetul cromatic renascentin.
Albrecht Dürer era un pasionat al cunoașterii tainice, iar opera sa surprindea adeseori o imagine utopică, misterioasă asupra existenței. Vizionar al unei lumi îndepărtate și necunoscute simțului martor, gravorului îi plăcea să obtureze materialul până la cele mai fine detalii. Își satisfăcea, astfel, plăcerea de a transcende limitele cunoașterii raționale, fiind un gardian al creativității. Iar atunci când se aventura în necunoscut, el se întorcea târziu acasă, sorbind frenetic mustul creației.
O noapte furtunoasă
Un vis apocaliptic l-a subjugat pe Albrecht într-o noapte de vară. Un tablou distopic al cărui unic martor s-a îngrozit privind natura dezlănțuită, forțe de apă căzând din cer și inundând pământul. Privea spre o coloană mare asemenea unui vulcan ce tocmai a erupt, vegheată de alaiul de coloane fiice împrejmuind văzduhul. Focaliza copaci răsfirați pe pământul uscat și nu zărea nicio urmă de așezare omenească. Într-o armonie macabră, toate acestea completau un peisaj anost, pustiit, peste care se năpustea potopul. Iar pictorul reușea să reconstruiască un vis tulburător și să surprindă, în culori calme, o realitate violentă.
Am avut această viziune în somn. În groaza mea, când m-am trezit, tot trupul îmi tremura. Și a durat mult timp până mi-am revenit la loc.
Albrecht Dürer
Se întâmpla cu trei ani înaintea de moartea sa. Căzut la pat din cauza malariei, Albrecht și-a dedicat ultimii stropi de viață scriind lucrări de tehnică și teorie a artei. Își dorea să lase umanității un testament cultural, un cufăr cu amintiri artistice. Visa ca următoarele generații să îi aprecieze talentul și să se inspire. Și au făcut-o, căci tehnica sa gotică a înotat prin valurile istoriei și a acostat în portul contemporaneității. Dacă Giovanni Bellini obișnuia să împrumute pe furiș o coadă de vacă, în timp ce Jan Gossaert răpea câinele din Saint Eustace, Grayson Perry transpunea lumea modernă într-o artă abstractă, violentă și intensă din punct de vedere afectiv, amintind de Rhinoceron.
Afinități artistice & joncțiuni culturale
Printr-o uimitoare asemănare în tehnică și idei, Albrecht Dürer supraviețuiește eroic secole întregi de schimbări și mutații estetice, pironindu-și spiritul în prezentul etern. Iar Mychael Barratt, pictor canadian, aduce un omagiu bătrânului gravor printr-o lucrare de secol XXI.
Dürer on the South Bank îl suprinde pe pictorul renascentist plimbându-se în intimitatea elementelor dragi sufletului său. Două epoci neînrudite, diametral opuse, se intersectează la răscruce de spațiu. Lângă râul Tamisa, protejat de o perdea de mesteceni londonezi, Albrecht este înconjurat de un iepure și câțiva câini, protagoniști celebri ai artei pictorului german.
Printr-o coincidență sau alegere inspirată, în planul îndepărtat se zărește The National Gallery, muzeu impresionant de artă. Astfel, lucrarea lui Mychall sugerează păstrarea intactă a amintirii renumitului artist în sufletul și mentalitatea colectivă.
Ah, mélancolie, Saint Jerome!
Melancolia înaripată se coboară din ceruri și îmbracă haine femeiești, conturând o figură enigmatică, sumbră în planul terestru. Cu capul susținut de mâna zbârcită, alter ego-ul desprins din spiritul renascentist descrie condiția artistului în lume, care așteaptă temător reîntoarcerea inspirației. Autoportret spiritual, lucrarea este împăienjenită de simboluri și instrumente tâmplărești, un ferăstrău, cuie și bucăți de lemn poposind pe dușumea.
Un câine anost stă ghemuit la picioarele melancoliei personificate. O nisiparniță își scurge praful fin, un clopot veghează un pătrat magic. Privind atent la numerele scrijelite, suma casetelor pe verticală, orizontală și diagonală este egală cu 34 – răsturnatul vârstei pictorului-, iar mai adânc, undeva la baza casetei numerologice, este inscripționat anul lucrării.
Pe cer, un curcubeu și o creatură asemănătoare liliacului vestesc penetrarea materiei de către o cometă. Un alt element sugestiv este scara din planul apropiat. Ea dispare subtil în neștiință, sugerând incursiunea în timp și prelungirea în spațiu.
O altă lucrare impresionantă de-ale lui Dürer este Saint Jerome in His Study. Semnată spre finele vieții, capodopera plastică a influențat semnificativ pictura neerlandeză a epocii. Joos van Cleve și Marinus van Reymerswale s-au inspirat, au modelat și reinterpretat viziunea artistului german. Astfel, ei au oferit noi perspective de interpretare și înțelegere a condiției intelectualului.
Cu fața încrețită, cu pielea zbârcită și cu privirea ostenită, teologul creștin își privește abătut, dar intens, admiratorul. Bătrânul este înconjurat de elemente ale cunoașterii luciferice. Pana și condeiul, cărțile prăfuite pe masa de studiu, degetul îndreptat spre craniu pot sugera îmbătrânirea, caracterul efemer al ființei sau, dimpotrivă, cunoașterea stocată în scoarța cerebrală. Figura biblică a lui Iisus răstignit în colțul lucrării accentuează ideea de moarte îmblânzită, acceptată, precum și necesitatea trecerii prin suferință ritualică pentru transcenderea în absolut și izbăvire sufletească.
Iar dacă Eliade s-ar fi născut cu mulți ani în urmă, dacă l-ar fi întâlnit și i-ar fi strâns mâna pictorului german în timpul unei călătorii de-ale sale prin Italia secolului XVI, atunci scriitorul i-ar fi încuviințat, cu siguranță, centrul cercurilor concentrice în care dăinuiește societatea.
Comments are closed.