Pălăria a pornit, cu siguranță, ca un element de protecție construit pentru cap, însă cu timpul a devenit mult mai mult de atât, fiind o piesă esențială atunci când vorbim de moda universală.
Printre primele piese cunoscute făcute pentru a fi purtate pe cap sunt cele care apar în picturile din Egipt, cu formă conică. Sunt cunoscute denumirile de „pileus”, o pălărie foarte simplă și „petasos”, pălăria dată sclavilor atunci când își câștigau libertatea. Modelul „petasos” a căpătat denumirea de „pălărie a libertății” în timpul Revoluției Franceze.
Descoperirea fetrului a fost, cu siguranță, unul dintre cele mai importante momente din istoria pălăriilor. Nu se știe exact cine l-a descoperit și nu este cunoscut un anumit moment în istorie.
În 1849 doi pălărieri londonezi au inventat faimosul melon (engl. „bowler hat”), cu calota rotundă și boruri înguste. Acesta a prins amploare mai întâi în rândul clasei muncitorești din Marea Britanie, SUA și Irlanda și a ajuns abia mai târziu și în rândul clasei superioare.
Sursă: Wikimedia Commons
Ulterior, în 1865, s-a lansat brand-ul de pălării „Stetson”, care a creat renumitele pălării cu calota dreaptă și boruri rotunjite purtate în vestul Americii.
O pălărie renumită în istorie este sombreroul mexican, cu o calotă foarte îngustă și cu boruri foarte late. Numele provine din spaniolă, unde cuvântul „sombra” înseamnă umbră și se referă la faptul că borurile sunt destul de mari cât să umbrească fața, gâtul și umerii.
În 1882 a apărut pălăria „Fedora”, al cărei nume provine dintr-o piesă scrisă de Victorien Sardou despre prințesa Fédora Romanoff, care purta acest model de pălărie. Aceasta era făcută din fetru moale și era crestată în centru.
Mai târziu au urmat să apară beretele, pălariile „Derby” și cele fantezie, șepcile și multe altele, fiind în continuare accesorii de bază atât datorită utilității lor cât și a esteticii.
Copertă: Audrey Hepburn în filmul „Funny Face” (1957)
Be First to Comment