„Fii optimist. Treci peste. Fii productiv. Nu procrastina. Respectă-ți programul. Fii fericit. De ce plângi? Nu anula planurile. Nu arăta că te doare. Nu vorbi despre asta. Fii matur.”
Trăind în ceea ce îmi place să numesc „era productivității”, ne lăsăm adesea modelați pe tiparul de roboțel perfect. Promovăm idealizarea pe rețelele de socializare, tindem în permanență către ce au alții și privim cu un ochi critic ce avem noi, ne judecăm adesea foarte dur și nu permitem să fie văzut faptul că, la fel ca toate celelalte ființe, suntem vulnerabili.
Poate că sună clișeic, dar eu cred că vulnerabilitatea umană este unul dintre cele mai frumoase lucruri din lumea în care trăim. S-au făcut vreodată filme cu personaje cu un stil de viață perfect? S-au scris cărți fără lacrimi, supărări sau tristețe? Răspunsul este de la sine înțeles. Mă întreb de ce ne este teamă să fim din când în când triști, furioși sau confuzi din moment ce empatizăm atât de mult cu aceste stări atunci când le întâlnim în filme sau în cărți.
Cred că atunci când faci pace cu tine însuți și îți accepți punctele slabe, fără să îți fie frică să le arăți, ești cu adevărat puternic.
Be First to Comment