Paragrafele de mai jos sunt clădite pe baza unor frânturi culese din jurnalul meu personal. Așadar, cu pudoarea unei intimități pe care mi-am invadat-o singură, încep. Azi e despre inima Danemarcei. Cu piesa And I Love Her de la Beatles pe fundal.
Convingerea mea este că cel mai important lucru despre călătorii este să le lași să te schimbe și să nu te mai întorci același om care erai înainte de a pleca.
Atracția pentru estetica scandinavă am dezvoltat-o cu mai mulți ani în urmă, în perioada în care treceam de la exgerările și extravaganțele adolescenței la a înțelege ce sunt naturalețea și simplitatea. Și de ce sunt atât de prețioase.
Nu știu ce mi-a făcut orașul ăsta…
M-am trezit acolo ca într-un vis. Prima tangență a fost de fapt cu malul suedez, mai exact cu orașul Malmö, care ne-a primit cu o căldură contrastantă cu vremea de afară. Malmö e despre liniște și simplitate, despre plimbări interminabile, bufet suedez, despre biblioteca din centru, care pare să aibă mereu porțile deschise pentru oricine vrea să savureze câteva momente de liniște, despre seriozitate și despre întâlniri (spontane) la cafea.
Următoarele zile le-am petrecut în capitala Danemarcei. Nu știu ce mi-a făcut orașul ăsta, pe care nu credeam să îl voi plasa vreodată pe același loc sau chiar mai sus de Viena din punct de vedere arhitectural și nu numai.
Dacă viața nu este despre plăceri, atunci despre ce este?
Cât despre oameni, pentru că se spune că ei sfințesc locul, am observat o trăsătură comună pregnantă și anume bucuria pentru lucrurile mici.
Am surprins un domn în vârstă singur la masă în cafenea admirând și numărând fulgii de nea prin geam, am surprins bucuria de a intra într-un magazin cu articole second hand și bucuria de a savura un brunch târziu sau un hot dog la colț de bulevard.
Nu am văzut falsitate sau împopoțonare, dar nu m-am mirat, fiind într-unul dintre leagănele minimalismului. Am văzut în schimb naturalețe, calitate și nonșalanță. Lucruri care știu că în zona estică ar fi aproape vulgare și nu și-ar avea locul. Iar lecția supremă a fost despre libertatea de a merge pe bicicletă doar într-un pardesiu de lână și cu tocuri chiar și prin ninsoare și vânt.
Lecția supremă a fost despre libertatea de a merge pe bicicletă doar într-un pardesiu de lână și cu tocuri chiar și prin ninsoare și vânt.
Mi-am delectat sufletul și ochii intrând în Samsøe Samsøe, ARKET, Aesop, Le Labo și preferatul meu dintre toate, numărându-se printre motivele pentru care mi-am dorit să ajung în Copenhaga, LIÉ STUDIO. Un butic care se respectă nu oferă o varietate largă de produse, ci mai degrabă o experiență vastă, o discuție plăcută și acel ceva care te face să rămâi cu gândul acolo chiar și după ce ai ieșit și te afli din nou pe stradă. Trebuie să menționez totodată că, într-adevăr, Copenhaga este un oraș costisitor. Și nu mă refer aici (doar) la cumpărături.
Proust spunea că „adevărata călătorie nu constă în căutarea de noi ținuturi, ci în a privi cu alți ochi”. Iar eu am înțeles în cele din urmă că nordul Europei a schimbat ceva în mine pentru totdeauna, că m-am întors acasă dorindu-mi mai mult ca niciodată să fac o schimbare înspre a prețui mult mai mult calitatea și, înainte de toate, a mă prețui mai mult pe mine.
Ca o completare a călătoriei, imediat după ce am revenit în București am (re)vizionat filmul Parfum de femeie, unul dintre favoritele mele de altfel. Personajul Frank mi-a amintit că nu ar trebui să ne mulțumim niciodată cu mai puțin decât merităm. Dacă viața nu este despre plăceri, atunci despre ce este?
*
RECOMANDĂRI
Cinammon rolls la oricare patiserie stradală, ceai danez, grădina Palatului Rosenborg, Palatul Christiansborg și o vizită în orașul shakespearian Helsingør.
Comments are closed.