A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nu s-ar povesti – o țară splendidă, cum nu e alta în centrul și estul Europei. La răscruce de drumuri vreme de mai multe secole, a ascuns pagini de istorie nemuritoare și a oferit lumii cei mai puternici regi în perioada Medievală.
Capitală a imperiului austro-ungar, casă pentru Matei Corvin și fundal pentru nenumărate romane gotice, urma să devină una dintre cele mai apreciate destinații din Europa târzie.
Astăzi, Ungaria e la o oră de zbor cu avionul din București, iar numărul turiștilor care vor să o descopere este în creștere de la un an la altul. Capitala țării, Budapesta, este una dintre cele mai populare când vine vorba de un city-break.
Și uite așa a început și aventura noastră…


Castelul Vajdahunyad este o copie a Castelului Huniazilor (în maghiară Vajdahunyadi vár) din Transilvania. Statuia lui Anonymus se află în curtea castelului.
10.000 de forinți, bilet de retur la modernitate
Dacă ai terminat de explorat partea medievală a orașului, atunci e vreme să alergi hai-hui în căutare de gulaș și langoși sau să urci la etajul al-7 lea al Hotelului President (ține-te bine, luxul e la el acasă aici și o să ai ceva probleme în a înțelege cum se deschid ușile și ce cartele trebuie să folosești).
După ce ai trecut cu bine de lumea bogaților, ajungi într-un rooftop extraordinar, care îți va oferi instantanee superbe pentru pagina de Instagram (fă bine și stai până la apus!).
Oferta de băuturi e și ea generoasă, dar nu exagera (ai de coborât câteva etaje la plecare și nu ai vrea să nu nimerești liftul!).


Jó reggelt, Budapest!
În timpul zborului de doar o oră, nu am avut răgaz decât să învăț cum se spune bună dimineața, mulțumesc și la revedere în maghiară. E un progres, totuși, mi-am spus și am coborât încrezătoare în capitala statului vecin.
M-a surprins lejeritatea cu care am fost întâmpinată și fluența în limba engleză a localnicilor. Am pornit agale spre principalele atracții ale orașului, căci povestea abia începuse.
Nu ești turist în Budapesta, dacă nu stai câteva minute în loc și admiri Podul Széchenyi sau Podul cu lanțuri, după cum este cunoscut.
Este un pod suspendat, cu o arhitectură superbă, care traversează Dunărea, făcând legătura între Buda și Pesta, părțile de vest și de est ale orașului. La momentul construcției sale, a fost considerat ca fiind unul dintre minunile ingineriei din epoca modernă.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, el a fost grav avariat în Asediul Budapestei, fiind reconstruit și redeschis publicului în 1949.
Pe cărări de altădată
Fie că ești sau nu un nostalgic incurabil, care a citit zeci de romane istorice, cu cavaleri și regine (ca mine!), fie că nu – trebuie să faci o oprire la Castelul Vajdahunyad.
Construit între 1896 și 1908, ca parte a Expoziției Milenare, este constituit dintr-o serie de pavilioane cu stiluri arhitecturale total diferite – romanic, gotic, renascentist și baroc – iar pavilioanele adiacente ale ansamblului fiind, de fapt, copii ale mai multor clădiri emblematice din diferite părți ale Regatului medieval al Ungariei.

Istorie cât vezi cu ochii
Mai poți vizita Castelul Buda sau casa lui Lizst. Primul obiectiv este asemănător cu palatul Belvedere din Viena (căci știm prea bine, maghiarii și austriecii au fost într-o continuă competiție a grandorii de-a lungul secolelor).
Casa lui Lizst însă este un locșor ticsit de emoție și plin de cele mai de preț lucruri ale marelui compozitor. Regăsim aici manuscrise de-ale sale, partituri originale și un pian restaurat.
Aici, geniul muzicii clasice și-a petrecut cinci ani din viață și a lăsat o amprentă puternică asupra locului devenit azi muzeu. Biletul costă 3000 de forinți.
Bastionul Pescarilor este o altă atracție de neratat, care parcă te trimite într-o poveste de odinioară. Numele bastionului provine de la grupul pescarilor care a asigurat apărarea acestei porțiuni a orașului în Evul Mediu.
Trei zile sunt suficiente pentru a explora Budapesta. Ba chiar îți rămâne vreme să lenevești la soare, pe malul Dunării și să-ți închipui că faci parte din vreo veche casă nobiliară.
Comments are closed.