Știu că influența părinților tăi a fost una uriașă și mai știu că amândoi au creat imaginea iconică a cuplului rebel în lumea culturii pop și mai cu seamă în lumea muzicii și cinematografiei. Mama ta încă este cunoscută drept figura anilor ’60, un simbol al stilului și libertății, iar tatăl tău, un avangardist, un artist și un geniu al muzicii care nu trecea niciodată neobservat datorită personalității sale.

Știu că vorbim despre legăturile create între nonconformism și romantism, ajungând să definească și viața altor artiști care încearcă să le calce pe urme celor care au scris istorie, Jane Birkin și Serge Gainsbourg. 

Ce nu știu, însă, este cum ai făcut față presiunii. Ei bine, spune-mi, cum ai reușit? Ai simțit că trebuie să le dovedești tuturor că ai propriul drum, că vocea ta trebuie să fie auzită și nu comparată cu cea a tatălui tău? Că filmele sunt încă o sursă prin care poți să ne arăți că moștenești talentul mamei tale, dar că intensitatea, misterul și fragilitatea personajelor tale au o însemnătate mult mai personală?

Spune-mi, Charlotte, cum ai reușit să creezi o lume din care derivă acea profunzime aparte, a artistului, specifică familiei tale, dar care te diferențiază în felul ei, de aceasta? 

Charlotte for Ever

Anul 1986 este cel care marchează debutul carierei sale, strâns legat de tatăl ei. 

Charlotte for Ever va rămâne cunoscută drept una dintre vulnerabilitățile de succes ale lui Serge. La bază stă albumul denumit astfel, neaclamat la momentul lansării, dar recunoscut ulterior, succesul revenindu-i mai mult lui Charlotte, cea care interpretează toate piesele compuse de către tatăl său. 

Serge este cel care o ajută să își creeze propriul univers muzical. Ascultă împreună Elvis, Ray Charles, Bob Dylan și îi arată cine sunt cei care l-au format pe artistul recunoscut de către întregul Paris.

Am început să joc în filme și să cânt urmându-i pașii tatălui meu. Asta l-a făcut întotdeauna fericit.

Charlotte Gainsbourg on The Music of Her Life

Apoi, la scurt timp, urmează și producția filmului care poartă același nume. La numai 15 ani,  Charlotte se familiarizează cu ceea ce părinții ei făceau deja de-o viață și face cunoștință cu primul său rol care va deveni, într-o anumită măsură, definitoriu pentru relația sa cu tatăl ei.

Nu știu de ce mă emoționează fotografiile pe care le văd cu cei doi. Poate pentru că povestea lor are legătură cu tot ceea ce încerc și eu, la rândul meu, să caut? Moduri prin care să le arăți tuturor că în artă, demersul lucrurilor nu pleacă decât de la iubire?

Probabil, dar mă impresionează și faptul că, pentru a fi pregătită de lumea în care își va face încetul cu încetul apariția, Charlotte învață de la tatăl ei tot ceea ce va iubi și aprecia ulterior. Muzica, poezia, oamenii. 

A fost un poet.

Charlotte Gainsbourg, despre tatăl său

Charlotte a fost profund marcată și recunoscătoare. Au avut o conexiune tată-fiică pe care mulți dintre noi am fi în stare să o invidiem, în special pentru faptul că, deși au lucrat mult timp împreună, au reușit să păstreze tot ceea ce se întâmpla în cariera profesională departe de ceea ce au reușit să trăiască până la moartea lui Serge. 

Jane by Charlotte

Un film documentar pe care cred că aș putea să-l caracterizez ca fiind o conversație definitorie pentru a afla răspunsul la întrebarea Ce înseamnă să fii iubit?

Sacrificiu, dor, plăcere, toate se întrevăd în complexitatea relației mamă-fiică, de această dată dintre Jane Birkin și Charlotte. 

Jane by Charlotte este debutul lui Charlotte Gainsbourg ca regizoare. Fiind un proiect personal, reușește să o surprindă pe mama sa în ipostaze vulnerabile care ajung să emoționeze.

Prin ochii lui Charlotte, o vedem pe Birkin schimbată. Am fost obișnuiți să ne gândim că în realitate, le putem însuși artiștilor eternitatea din pozele iconice ale acestora. Veșnic tineri, aranjați până la cel mai mic detaliu, cu alte cuvinte, perfecți.

Charlotte nu este speriată de ceea ce înseamnă realul și rupe această distanță a timpului.

Nu am vrut nicio filmare cu ea din anii ’70, ’80 – lucruri pe care le-am văzut cu toții. Îmi doream foarte mult un portret al mamei mele de astăzi – excentricitatea ei, partea ei nebună englezească și, de asemenea, toată tristețea și suferința prin care a trecut.

Charlotte Gainsbourg

Uniforme, filme și albume

Acum, urmează să vorbesc doar despre ea. 

Dacă la momentul actual aș putea alege una dintre femeile pe care le apreciez din punct de vedere vestimentar și nu numai, ar fi vorba, fără îndoială, de Charlotte Gainsbourg. 

Mereu mă întorc la blugi. Este singurul lucru pe care îl pot purta. În ultimii [câțiva] ani, a fost doar Saint Laurent.

Charlotte Gainsbourg

Sunt atrasă de tot ceea ce emană nonșalanță, iar un stil simplu nu înseamnă neapărat și ceva slab sub prisma esteticii.

Charlotte a fost văzută de-a lungul timpului purtând piese clasice, asortate într-un mod lejer, dar impecabil, ceea ce mă duce cu gândul la un minimalism caracteristic stilului effortless chic. Blazerele, cămășile albe sau jeanșii slim sunt un reper cheie în analiza ținutelor sale. 

A purta haine bărbătești transmite o anumită putere.

Charlotte Gainsbourg

A colaborat cu branduri de lux, cel mai reprezentativ ei fiind Yves Saint Laurent. A lucrat deopotrivă și cu Givenchy, Chanel sau Balenciaga, toate punându-i în evidență trăsăturile androgine, dar și preferințele caracteristice dramatice. 

Pentru mine, adevăratul stil parizian s-ar regăsi în anii ’60 într-o perioadă în care femeile franceze aveau mult stil și era începutul prêt-à-porter-ului. În zilele noastre, simt că nu prea există.

Charlotte Gainsbourg

În aparițiile sale din filme sau videoclipuri transcende același stil, de la care nu se dezice nici măcar atunci când vine vorba de un rol.

În materie de film, putem vedea un fragment din Charlotte cea de zi cu zi în Happily Ever After (2004), unde a jucat alături de Johnny Depp sau în The Passengers of the Night (2022), însă cel care mi se pare că o reprezintă mai cu seamă acum, în prezent, este Alphonse (2023).

Recunoașterea talentului ei cinematografic este marcată și prin premiile de care s-a bucurat de-a lungul timpului. A fost premiată drept Cea Mai Bună Actriță în cadrul festivalului de la Cannes pentru filmul Antichrist (2009), regizat de Lars von Trier și a fost nominalizată la premiul César, din nou, pentru același premiu, în rolul filmului La semaine suivante (2005). 

După o perioadă în care a alternat între film și muzică, Charlotte își construiește și un repertoriu muzical propriu.

Apare albumul 5:55 (2006), produs de către una dintre trupele mele preferate, Air, apoi, Stage Whisper (2011) și Rest (2017), cel care este pe repeat în playlistul meu de ceva vreme.

Mi-o imaginez uneori pe Charlotte stând cu o țigară care pare o extensie a mâinii ei, privind în urmă. Un chip ce în aparență trece ușor drept copia mamei sale, cu un simț artistic ca cel al tatălui, dar care a reușit să iasă în cele din urmă, din spatele mitului familiei iconice a Franței, aducând o nouă definiție autenticității în dreptul numelui Gainsbourg. 

Imagine de copertă: nevsepic.com.ua