Dacă faceți o căutare pe Google a celor mai frumoase orașe din lume, să nu vă surprindă să găsiți Veneția în primele zece destinații.
Orașul plutitor a cucerit, de-a lungul timpului, inimile a milioane de turiști, iar astăzi italienii nu știu cum să facă să limiteze sosirea acestora. Decizie îndreptățită având în vedere că, după orele amiezii, pe străduțe este haos.
Visam să ajung la Veneția de pe la vreo doisprezece ani, când am găsit într-o carte o vedere cu o gondolă. Nu-mi venea să cred atunci că există un oraș înconjurat de apă, care folosește ambarcațiunile ca mijloc de transport.
În mintea mea (scurtă!) de la acea vreme, Veneția era undeva într-un orizont îndepărtat și tot ce-mi rămânea era să visez că o voi vizita într-o bună zi.
Buongiorno, Venezia!
De câțiva ani încoace, am obiceiul de a-mi alege un loc în care să-mi petrec ziua de naștere. Anul acesta știam cu certitudine că vreau să beau un Aperol în Veneția. Nu-mi imaginam însă, când am ajuns în centrul orașului, că străzile sunt atât de înguste și că am să dezvolt o aversiune pentru poduri.
Dacă ajungeți pe cărările venețiene, trebuie să vă înarmați cu răbdare din două motive: turiștii se îmbulzesc la fiecare colțișor, iar cinci minute estimate pe Google Maps, înseamnă cinci kilometri și câteva viraje stânga-dreapta, ca într-un labirint.
În soarele primei zile de călătorie, am avut ocazia să vizitez Podul Rialto (nu-l puteți rata, fiindcă toate obiectivele de real interes îl au ca punct de reper), care este cel mai impunător dintre toate. Acesta traversează Marele Canal și este cel mai vechi pod din oraș, dar și cel care trasează linia de demarcație între două districte, San Marco și San Polo.
Librăria Acqua Alta
Altă atracție renumită în Veneția este librăria Acqua Alta, care însumează zeci de mii de volume, cu precădere în italiană. Pe rafturi găsești viniluri, ediții de colecție din opera lui Dante sau Vergiliu. Dacă ai noroc, dai și peste vreo pisică cuibărită ascunsă de ochii curioșilor.
De regulă, locul este ticsit de vizitatori și, fiind extrem de strâmt, poate stârni claustrofobia chiar și pentru cineva care nu se știe suferind din această cauză. Intrarea este liberă, dar se recomandă turiștilor să achiziționeze măcar un suvenir de doi, trei euro din respect pentru antreprenorii locali.
Se potessi vivere in una citta, sceglierei Venezia.
Non puoi voltare la testa senza vedere qualcosa di straordinario.
Nile Rodgers
Palazzo Ducale & Piazza San Marco
Capodoperă a goticului venețian, Palatul Dogilor este de-a dreptul fascinant și impunător. Aflat în Piața San Marco, a servit drept sediu pentru magistratura venețiană și este construit după anul 812. A fost mistuit de numeroase incendii și restaurat de trei ori.
Păstrează încă o impresionantă expoziție de artă, care cuprinde lucrări realizate de Francesco Bassano, Giambatista Zellotti sau Andrea Vicentino.
După anexarea Veneției la Regatul Italiei, clădirea a intrat sub jurisdicția statului și a fost transformată în muzeu.
Palatul poate fi vizitat într-un tur de patruzeci și cinci de minute, contra sumei de 30 de euro.
Ciao, bella mia!
Pe final de promenadă, am ales să zăbovesc prin canolerii, magazine de suveniruri și să încerc cicchetti. Acestea sunt gustări mici sau garnituri, servite pe pâine uscată, care se găsesc la orice colț de stradă în Veneția, pentru numai un euro sau doi.
De asemenea, pentru că am avut parte și de o ploaie torențială, am ales o plimbare cu un vaporetto, pentru a ajunge în cealaltă parte a orașului. Pentru opt euro, ai parte de o incursiune pe apă și o vedere impresionată de-a lungul canalului. Totuși, e bine să te informezi din timp de la ce platformă trebuie să te îmbarci. În zilele ploioase, poți aștepta zeci de minute pe ponton. Ar fi ideal să nu o faci pe cel greșit, nu-i așa?
Aventura venețiană m-a fascinat. Orașul din vederea copilăriei mele s-a ridicat la înălțimea așteptărilor pe care le aveam. L-am părăsit nostalgică, alegând și o oprire la Torino.
Despre această călătorie vă voi povesti cu altă ocazie.
Comments are closed.