Când am ajuns prima oară la muzeul Albertina am avut surprinderea să descopăr unul dintre cei mai impresionanți artiști pe care i-am văzut vreodată. Basquiat era scris pe un poster care ne-a întâmpinat la intrarea faimosului muzeu de artă. Aveam o reticență față de artistul în cauză, eram speriat de arta modernă, mi-era frică de simboluri, însă am dat o șansă artistului care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai influenți artiști ai neo-expresionismului.
„Dacă artiștii buni copiază, iar artiștii geniali fură, Basquiat este unul dintre cei mai buni hoți pe care umanitatea i-a avut.”
Intru în muzeu, mă uit și încep să observ extrem de multe simboluri care-mi făceau cu ochiul și care spuneau povestea tragică a unui artist marginalizat. Mi s-a părut extrem de subtil, cu multe referințe politice, parcă era frustrarea vărsată pe o pânză a unui om care trăiește cu frica morții. Cât de antitetic este să trăiești cu gândul la moarte… Primul simbol care mi-a atras atenția a fost the dead man, care cumva avea să-i prevestească moartea prematură la 27 de ani.
Dacă artiștii buni copiază, iar artiștii geniali fură, Basquiat este unul dintre cei mai buni hoți pe care umanitatea i-a avut. Îți fură de sub nas și-ți distrage atenția cu alte detalii, lăsându-te cu un sentiment atât de pătrunzător, încât nu-ți dai seama ce se întâmplă. În unul dintre interviurile pe care le-a dat, Basquiat pune în lumină următoarea problemă: Afroamericanii nu sunt portretizați corespunzător în artă. Asta m-a pus pe gânduri. O societate care, deși în teorie, include un anumit grup, în realitate ajunge să o marginalizeze, ulterior plângându-se de comportamentul social al acelui grup.
Basquiat s-a remarcat ca artist atunci când a început mișcarea SAMO©, împreună cu Al Diaz.
Pentru Basquiat, SAMO© a fost o metodă de a deveni faimos pentru că, astfel atrăgea atenția presei și a altor artiști. Cei doi mergeau și scriau cu grafitti pe clădirile din apropierea galeriilor de artă.
S-a mutat împreună cu Alexis Adler și pentru că nu avea bani de pânză, începuse să picteze pe pereți, podea și uși. Într-o zi, trecând pe lângă un restaurant, Basquiat îl vede pe faimosul Andy Warhol, căruia i-a dat cadou o carte poștală denumită Stupid games, bad idea care l-a intrigat pe Warhol oferindu-i o colaborare câțiva ani mai târziu.
Basquiat folosește simbolurile pentru a ne arată cum vede el lumea. Sportivii, muzicienii și scriitori poartă coroane. Coroana înaltă, lipsită de drepturi pe un piedestal, chiar la statut de sfinți. Ironia lui Basquiat prin folosirea semnului de copyright © e un atac la mecanismul pieței de artă.
Basquiat a făcut o treaba excelentă în a ne arată că arta poate să vorbească despre multe lucruri și de multe ori nu ne vorbește destul. A murit la vârstă de 27 de ani din cauza unei supradoze de heroină. A fost un artist dedicat meseriei și extrem de conștient de moștenirea culturală pe care o va lăsa. În cei șapte ani ai carierei sale a creat peste 2000 de picturi.
Copertă: (c) Brad Branson
Comments are closed.