Când spui alai, te gândești la o mulțime de oameni care vibrează în același ritm, pentru a spune și a scrie o poveste care să aibă ecou. De cele mai multe ori, povestea care necesită un alai pentru a fi pe deplin înțeleasă pornește din interior, atunci când sufletul și mintea se zbat să găsească calea. Din acest punct a pornit și Raluca Radu, o cântăreață cu suflet mare, care a simțit nevoia de un alai care să o însoțească în muzică. Astfel a creionat proiectul AlAI, care își propune să formeze o singură destinație prin idei noi și vechi, o călătorie muzicală care să îi cânte viața în forma sa brută. Despre ce înseamnă, de fapt, proiectul și de unde a pornit ne povestește Raluca în rândurile următoare.
JS: Ce înseamnă ALAI și cum a început povestea?
Mereu am simțit că există în mine două personalități: fata crescută în inima munților, dar și latura de fată boemă, care trăiește într-un București care nu doarme niciodată. Iar cele două laturi s-au reflectat mereu în toate aspectele vieții mele, în special în muzică, care practic e viața mea. Observam această continuă dualitate și m-am gândit cum ar arăta un astfel de proiect, care să reflecte exact gândurile mele.
Într-o zi, când mă luam la întrecere cu gândurile, mă gândeam la forma unui vinyl, cum același disc spune o poveste pe două părți. Practic, mi-am dat seama că este o expresie a ce îmi doresc să fac, că pot da play din aceeași placă, dar să ruleze altfel de tonalități. Mi-am notat această idee și am lăsat-o undeva să se coacă, să prindă rădăcini, fără să îmi dau seama că într-o zi va deveni palpabil.
Cu cât timpul trecea, mă gândeam să-mi creionez ceva al meu, să surprindă latura mea prezentă, dar să aibă și din muzica celor dinaintea mea. Legătura mea cu folclorul este una strânsă, de aceea nu am vrut să o las să treacă. Pornind din acest punct, am identificat în interiorul meu două nevoi foarte clare: de a găsi o formă muzicală care să mă mulțumească, dar și care să vorbească în totalitate despre mine.
Aveam și o dorință aparte de a mă reconecta cu sentimentul de apartenență, sentiment cu care am crescut. Însă plimbându-mă dintr-un loc în altul, nu l-am mai simțit la fel, și de aici a venit nevoia de reconectare.
Și în lupta asta continuă de a mă întoarce de unde am plecat, mi-am dat seama că mie îmi lipsește un alai care să mă însoțească în călătoria descoperirii muzicii mele, dar care să îmi fie alături și după. Să îmi formez comunitatea mea.
„Am identificat în interiorul meu două nevoi foarte clare: de a găsi o formă muzicală care să mă mulțumească, dar și care să vorbească în totalitate despre mine.”
JS: Cum ai construit ALAIUL?
Am construit ALAIUL cu un alai…mare (râde). Primul care s-a alăturat a fost Ștefan Marinescu, fotograful proiectului. El a fost omul care a crezut din prima secundă în proiect și, cel mai important, a crezut în mine. A fost sprijinul meu încă de când n-am scris povestea, din momentul în care ALAI era doar un cuvânt scris pe o foaie albă.
După știam că pentru a face muzică am nevoie de niște oameni la fel de nebuni ca mine, să fie deschiși la o astfel de idee. Următorul om pe care l-am sunat a fost Sergiu Ene, care împreună cu Robi Velisar au devenit producătorii muzicali ai proiectului. I-am sunat, le-am povestit despre ce e vorba și mi-au dat garanția că totul poate deveni palpabil, chiar dacă eram într-un stadiu de incertitudine.
Vorbind cu Ștefan, mi-am dat seama că trebuie să documentez și video întreg procesul, pentru a avea alături de mine în călătorie, pe cei care doresc să înțeleagă ce înseamnă ALAI.
Ștefan mi-a zis că are omul perfect pentru această direcție. Atunci mi-a trimis site-ul lui Vlad Braga (Bragovski) și într-un timp mai scurt decât aș fi crezut s-au legat lucrurile. Alături de Vlad s-au alăturat Raul Stan și Ionică Stepoaie, echipa mea de video de la Cluj. Ei mi-au conturat o parte din poveste, devenind „vinovații” care au transformat video ideile mele. Și pe parcurs a mai apărut un foarte mare ajutor și anume Răzvan care mi-a fost alături pe partea de organizare și conținut pentru social media.
Cam ăsta e alaiul cu care am plecat la drum și alături de care am pus temeliile proiectului.
JS: Ce se întâmplă, de fapt, în proiect?
ALAI este călătoria inițiatică a unei fete simple cu visuri foarte mari. O fată în căutare de povești și obiceiuri care să conțină alaiuri și inspirații pentru muzica ei, pe care să le transforme într-un viitor album, sub formă de vinyl.
Am mers în șase locuri prin țară, două din fiecare regiune mare: Maramureș, Bistrița, Mehedinți, Vâlcea, Suceava și Vaslui unde am găsit diverse forme de alaiuri și acel cântec care să ne servească drept inspirație. După terminarea călătoriilor, întorși la București, am intrat în studio pentru a lucra la ceea ce doar visam cu un an înainte în notițe, și anume muzica mea.
Eu cred că despre asta e ALAI (râde). Drumul e foarte lung până ajunge la produsul final, și anume acel vinyl. Ce știu sigur, deși sunt multe necunoscute, e că muzica înseamnă o fuziune între nucleu folcloric, ritmuri moderne, influențe din zona world music, toate împachetate în incredibil de multă energie și sensibilitate. Sau cel puțin asta e muzica mea, din care vreau să trăiesc.
„Muzica înseamnă o fuziune între nucleu folcloric, ritmuri moderne, influențe din zona world music, toate împachetate în incredibil de multă energie și sensibilitate.”
JS: Despre ce vorbesc piesele din ALAI?
Pentru că le-am gândit să fie redate pe vinyl, m-am gândit să aibă atât o formă brută, exact cum le-am cules de la oamenii din călătoriile pe care le-am făcut, iar pe cealaltă parte să existe cântece sau fragmente din cântecele respective într-o haină nouă, dată de mine.
Mai departe, fiecare cântec prezintă un alai diferit, pentru că este o expresie a experienței noastre din fiecare călătorie. Concret, cântecul din Maramureș vorbește despre alaiul femeilor, cântecul din Suceava despre alaiul neamurilor. Fiecare dintre ele este o traducere modernă a poveștii și a felului în care am simțit noi fiecare călătorie. Ele vor fi foarte diferite pentru că poveștile au fost diferite. Și influențele pe care le vor simți cei care vor asculta albumul vor avea o altă interpretare.
Va fi asemenea unui treasure hunt, pentru că cei care vor asculta vor fi părtașii unei călători cu simțuri diferite. Asta mi-am dorit de la muzica mea.
„Va fi asemenea unui treasure hunt, pentru că cei care vor asculta vor fi părtașii unei călători cu simțuri diferite.”
JS: Câtă muncă ascunde o asemenea călătorie?
Să faci ocolul țării nu e tocmai ușor. Atât de multă muncă, pe care dacă aș fi conștientizat-o înainte m-ar fi speriat. Dar poate asta e frumusețea vieții, că nu știi ce te așteaptă, dar ești dornic să faci. Deși e de speriat, când ai făcut primul pas, realizezi că nu e atât de mare necunoscutul. M-am aruncat din avion fără parașută, cam așa m-am simțit la început. Mă tot întrebam dacă sunt capabilă să coordonez un asemenea proiect.
Mă întrebam real ce a fost în capul meu, încă din prima călătorie, de ce am ales să fac așa ceva. Am început să muncim fără a ne întreba ce ne rezervă ziua de mâine. Frica a fost mare, dar când ai oameni capabili să creadă în tine și în visul tău, să te îți înțeleagă fricile, atunci ai un sentiment de împlinire și de sens. În momentul în care găsești sensul, găsești și resursele interioare să continui.
Proiectul ăsta pe mine m-a făcut să îmi depășesc limitele de multe ori, chiar și cele ce țin de organizare, de la natură fiind o persoană care nu excelează la acest capitol. Am fost forțată să organizez fiecare detaliu și mi-am dat seama că pot să fiu și altfel decât mă știu. M-a apropiat mai mult de ce înseamnă o viață de artist, pentru că din exterior se vede doar rezultatul final, dar un artist e implicat într-un proces cu multe capitole: de la ce postezi pe social media, până la ce alegi să porți.
Una dintre cele mai mari lecții ale acestui proiect este faptul că munca în echipă e sfântă și că, în momentul în care ai niște oameni pe care te poți baza, care să îți ofere încrederea că ești pe drumul cel bun, îți oferă și putere să continui. Și până la urmă asta e ceva WOW.
JS: Ce planuri viitor vezi pentru ALAI?
În primul rând îmi doresc să văd piesele finale (râde). Asta e primul plan. Planul concret e să pun mâna pe vinyl-ul ăsta pe care îl visez. Probabil va mai dura câteva luni, dar lucrurile bune au un ritm al lor și au nevoie de spațiu să se așeze. Așa că, probabil anul viitor voi putea să prezint ALAIUL final.
Tot pentru la anul visez la cel puțin trei concerte: unul de lansare în București, unul la Cluj și unul în Iași care să fie pentru cele 3 zone mari unde am fost. Mi-ar plăcea să ajung în toate zonele unde a prins rădăcini povestea, dar momentan vreau doar să văd unde mă duce alaiul.
De ce nu, visez și la festivaluri, fiind un proiect care are o energie foarte puternică, dată de călătoria care se va reflecta și în muzică. Unul dintre visurile cele mai mari este să ajung la festivalurile mari din țară, să fac din alaiurile mele un alai mai mare.
*
Dacă îți dorești să știi cum va continua povestea și forma finală a proiectului, o poți urmări pe Raluca Radu în social media.
Sursa foto imagine copertă: Vlad Braga (Bragovski)
Comments are closed.