Cabin crew, take your seats for departure – a spus căpitanul și eu m-am așezat mulțumită pe scaunul de la geam. Într-o oră și patruzeci și cinci de minute urma să experimentez tărâmul croat. Așteptam vacanța de prea mult timp și nu-mi încăpeam în piele de fericire, conștientizând că a sosit – finally – ziua cea mare.
Voiam o destinație de vară, care să nu fie prea aglomerată, să aibă peisaje frumoase, nostalgice și la care să ajung în cel mult trei ore cu avionul.
După ce am studiat chestiunea câteva zeci de minute, mi-am amintit de Zadar – oraș mic, pe coasta Adriaticii, despre care citisem un articol într-o gazetă și despre care-mi vorbise cu încântare o prietenă.
Când am găsit și biletele la preț convenabil, nu am ezitat să le cumpăr. Aveam de așteptat câteva luni bune, dar timpul trece mai repede când ai o vacanță planificată, nu-i așa?
Satul Preko & Insula Ugljan
La numai treizeci de minute cu feribotul (în schimbul a șapte euro), se află o oază de liniște – pe care toți o căutăm atunci când planificăm o vacanță. Satul Preko este de o frumusețe idilică, iar liniștea de aici nu am găsit-o nicăieri altundeva. Așezarea găzduiește 3000 de oameni, iar rutina lor e demnă de invidiat.
E drept, luna iunie nu este considerată cea mai aglomerată în această parte a Croației și sunt sigură că și asta a contribuit la tihna întâlnită. Ugljan este o insuliță splendidă, la care se ajunge cu barca sau înot (pentru curajoși!), iar marea este de un albastru inconfundabil. Am zăbovit aici o zi întreagă, fără să mă satur de câtă frumusețe neștiută avem pe pământ.
Trebuie notat că, dacă nu dorești să revii seara în oraș, poți găsi cazare chiar în sat sau pe insulă, la prețuri accesibile. Apropo, croații sunt primitori, politicoși și zâmbitori.
Bun venit în Zadar!
După câteva turbulențe, din vina cărora calitatea videourilor filmate pe geam a scăzut (ce superficială! veți spune), iată-mă în Croația.
Aeroportul se află la vreo zece kilometri de oraș și am ales un hotel cu transfer inclus – mai mult fiindcă zborul de întoarcere era la o oră la care transportul în comun nu circulă. Din mașină, am observat că șoselele lor nu-s la fel de aglomerate ca ale noastre și că șoferii sunt relaxați (da, se poate!) și calmi la volan.
Sea Organ & Monunment to the sun
Citisem puțin înainte despre ce obiective turistice pot vizita în zonă. Așă că am început cu centrul istoric, a cărei arhitectură m-a dus puțin cu gândul la Italia, mai precis la Pisa. Aici am zăbovit la tarabele pline cu suveniruri la prețuri piperate, am admirat turnurile înalte și am vizitat Catedrala Sf. Anastasia – care a fost (re)construită în stil roman în sec. XII și XIII.
Nu puteți rata o urcare în turnul catedralei (tariful este de cinci euro), unde vă puteți bucura de o priveliște minunată asupra Zadarului, Mării Adriatice, dar și a insulelor din jur.
Sea Organ – este o instalație artistică foarte interesantă. Treptele aflate la marginea falezei sunt purtătoare de tuburi electrice, care la impact cu valurile dau naștere unor sunete ca de orgă. Voila! Un concert la malul mării. Ce poți să-ți dorești mai mult?
Monument to the Sun – aflat în apropierea sea organ-ului, este format din trei sute de plăci de sticlă, plasate pe același nivel cu malul mări, care este pavat cu piatră. Sticla este compusă din mai multe panouri fotovoltaice. Elementele de iluminat se aprind noaptea și produc un spectacol de lumini extraordinar.
Plaja Kolovare & mult mojito
La cinci kilometri de orașul vechi – străbătuți pe jos, că am decis să fac mișcare – se află o altă bucățică de rai. Plaja Kolovare este o plajă curată, deloc aglomerată, care găzduiește anual zeci de mii de turiști.
Semi amenajată, cu pietriș în loc de nisip, cu multe locuri de așezat prosopul, dar și cu șezlonguri și umbrele (zece euro/zi), cu câteva terase și magazinașe în care se vând diverse suveniruri, dar și băuturi și gustări – e locul ideal de zăbovit până apune soarele.
Privind retrospectiv, o săptămână nu a fost de ajuns pentru ce splendoare ascunde bucățica asta de Croația, dar îndatoririle de adult responsabil mă chemau acasă.
Am plecat cu promisiunea să revin la malul Adriaticii, să adun mai multe amintiri demne de pus în rame, să stau și mai mult la soare, să hoinăresc mai mult de 30.000 de pași și, evident, să beau și mai mult mojito.
So, Croația, see you soon!
Comments are closed.