Parfumurile sunt infuzii de trecut. Ele spun ceva despre noi, ne particularizează. Nu există nicio amintire fără parfumul asociat ei, pentru că ceea ce simțim este proiectat olfactiv și rămâne imprimat pe clavicula noastră. Esențele pe care le vrem sunt idealuri spre care tindem.
Există electricitate între esențe. Orice parfum are un magnetism aparte.
Când rănești pe cineva, chiar și asta are un parfum. Există o alchimie a persoanei pe care o refuzi, a chelnerului căruia îi zâmbești. Când plătești nota și parcă ți se imprimă parfumul pe vârful degetelor, ăla e momentul când te vede și el. Mai întâi îți recunoaște semnătura- poate e Dolce sau lămâie și tei. Poate e Paco Rabanne și o aromă de rom care ți se învârte printre haine.
Te păstrez într-un mereu și te pierd într-o secundă.
Studiez mici fragmente de parfum când vreau să-ți pun trăsăturile în ordine. Dacă închid ochii ești mereu aici, între pupilele mele și o esență rece de citric cu lemn de santal.
Când rănești pe cineva, și asta are un parfum.
Ai extract de bergamotă între încheieturi și e un motiv suficient să te reiau ca pe un alineat. Să te revăd ca pe o peliculă de film. Parfumurile tale sunt cinematice. Tu ești un cadru pe care îl derulez continuu.
Există electricitate între esențe. Orice parfum are un magnetism aparte și devine un element atât de intim încât nuanțele amintirilor dintre noi devin secrete. Nimeni nu poate ajunge la ceea ce am împărțit. Nimeni nu poate reda coordonatele poveștii.
Ai cultul esențelor și mă înțelegi perfect. Obsesia ta pentru parfumuri se potrivește simetric cu celelalte lucruri la care ții, cu editorialele pe care le citești la cafea și cu umorul tău intrinsec.
Te iubesc și de asta nu-mi schimb parfumul niciodată, nu schimb cadrul sau vaza care-ți place, nu închid sertarul și nu te îngrop în trecut. Te păstrez într-un mereu și te pierd într-o secundă, când ne capsez aromele pulverizând pe piele.
Comments are closed.