Voi scrie despre ea. Despre cea care a fost adorată și râvnită, pozată de cele mai mari nume ale vremii și invidiată de către toți cei care nu au ajuns să îi cunoască povestea ei, a Giei Carangi.
Un zâmbet în schimbul unei tragedii
Poate fi solicitant sau din contră, extrem de plăcut să te pregătești pentru poza perfectă. Însă nu pot decât să recurg, din nou și din nou, la un exercițiu de imaginație atunci când mă gândesc la realitatea de care te poți lovi ca supermodel încă din momentul în care treci de proba primei ședințe foto.
De cele mai multe ori văd o încăpere unde orice mișcare își are libertatea de a fi controlată. Evident, sunt oameni care mimează dorința de a te vedea fericit numai pentru a prinde cel mai bun cadru cu tine, oameni care îți promit succesul lipsit de remușcări, dar și oameni care ajung să afle motivul real pentru care nu mai poți continua să pozezi pentru ceilalți. Mai exact, oamenii pentru care contezi.
În cazul ei nu au fost mulți cei care au reușit să o înțeleagă cu adevărat, pentru că, imprevizibilă și nonconformistă, Gia nu s-a făcut ușor plăcută în rândul celor din industrie.
Dacă i-ai fi spus Giei negru, ea ar fi spus alb. Dacă i-ai fi spus du-te la stânga, ea s-ar fi dus la dreapta…Orice i-ai fi spus să facă, ea ar fi făcut exact opusul.
John Stember în Thing of Beauty
De-a lungul timpului, însă, toți s-au bazat pe criteriile unei singure premise: cât timp camera o iubea, nu se puteau opune în fața celei mai dorite fete, chiar și sub pretextul manifestărilor ei rebele.
Deși în adaptarea filmului ce îi poartă numele (Gia 1998) ea pare să fie descoperită peste noapte, la șaisprezece ani, de către Maurice Tannenbaum, în realitate Gia a început să pozeze mult mai devreme, încă de la vârsta de paisprezece ani.
A fost născută să fie în fața camerei. Felul în care se mișca… își cunoștea fața, își cunoștea corpul.
Joseph A Petrellis
Una dintre persoanele importante din viața tinerei fete a fost Wilhelmina Cooper, căreia i-a păstrat un loc special în povestea ei prin șansa unică oferită de la care a pornit întreg parcursul în această lume a editorialelor.
Reprezentată de agenția Wilhelmina Models pe tot parcursul anilor ’70 și ’80, Carangi ajunge la scurt timp să fie cunoscută ca fiind unul dintre cele mai bine plătite și influente modele, având pe atunci doar optsprezece ani.
Pe plan profesional, Gia nu părea să întâmpine obstacole, însă relațiile pe care încerca cu greu să le mențină i-au trasat încetul cu încetul un cu totul alt drum față de cel pe care probabil cu toții îl anticipam inițial. Iar pentru că relația cu mama sa nu a fost niciodată așa cum și-ar fi dorit, Wilhelmina a jucat o bună parte din timp și rolul matern în viața fetei.
Dar una dintre marile iubiri ale Giei va rămâne Sandy Linter. Relația lor a fost evident complexă, pasională și în același timp extrem de complicată.
Mai mult decât pe oricine am iubit vreodată, am iubit-o pe Gia.
Sandy Linter
Indiferent de circumstanțe, controversele din jurul său nu o puteau afecta pe Gia. Doar că dorința permanentă de a deține controlul și căutarea disperată după dragoste și în special atenție, sentimente pe care, din nou, nu a reușit să le primească din partea mamei ei, o aduc în punctul dependenței de droguri.
Obsesia asupra substanțelor o va rupe complet de tot ceea ce înseamnă universul artistic. Autentică și onestă, a trăit într-o lume a petrecerilor și a despărțirilor constante și a fost emblema tuturor revistelor de modă din acea perioadă. Cu toate astea a fost și una dintre primele femei care se va stinge din viață din cauza virusului HIV și își pierde urma pentru a rămâne încă vie în amintirea celor care au cunoscut-o.
Nimeni dintre cei „apropiați” ei nu a aflat despre deces, însă Gia Carangi a acceptat în ultimul moment că nu va mai trebui să fie perfectă, pentru că în ciuda sutelor de fotografii, zâmbetul ei nu a fost întotdeauna real…
The pains that have burned me and scarred my soul, it was worth it, for having been allowed to walk where I’ve walked, which was to hell on earth, heaven on earth, back again, into, under, far in between, through it, and above.
fragment din jurnalul Giei Carangi
Imagine de copertă: Arthur Elgort / sursa: lipstickalley.com
Comments are closed.