29 mai 1913, Théâtre des Champs-Élysées. O dată și un loc care au rămas în istoria baletului contemporan. În timpul așa-numitei Belle Époque spectacolele de balet erau în floare, iar compozitorii și artiștii erau adevărate celebrități mondiale. În 1909 a fost înființată compania itinerantă Ballet Russe, ale cărei prime spectacole au fost prezentate pe marile scene din Paris.
În 1913 însă, un spectacol produs de această companie a născut un scandal de proporții în rândul unui public obișnuit cu proiectele delicate ale artiștilor precedenți: Ritualul primăverii sau Le Sacre du printemps, titlul său original.
Creatorul acestei povești este Igor Stravinski, un compozitor de origine rusă care a decis să urmeze calea muzicii, fiind inspirat de operele lui Ceaikovski. Însă ce este diferit între creațiile lui Ceaikovski și Ritualul primăverii? Totul, am putea spune. De la compoziția muzicală, la coregrafia, realizată de Vaslav Nijinski, la costumele excentrice care nu aveau nicio legătură cu rochiile elegante în culori pale de tip tutu folosite pentru spectacolele anterioare.
Un spectacol de o barbarizare puerilă…
Henri Quittard pentru Le Figaro
Compoziția era neobișnuită chiar și pentru muzicienii care, în timpul repetițiilor, făceau pauze repetate întrucât considerau că notele erau greșite. Dirijorul Pierre Monteux era cel care le spunea să continue, însă și acesta fusese inițial șocat la prima audiție a operei. Mai mult, au fost necesare numeroase repetiții pentru a obține rezultatul dorit de Stravinski, atât din partea muzicienilor, cât și din partea dansatorilor, care întâmpinaseră dificultăți la rândul lor și care priviseră cu scepticism creația lui.
Povestea Ritualului primăverii este inspirată din folclorul rus și reprezintă un ritual păgân, ilustrat în două părți: adorația pământului și sacrificiul unei tinere fete. Natura și ordinea primitivă a societății au stat la baza creării acestui concept.
Stravinski avusese viziunea unui ritual solemn în care bătrânii înțelepți ai unei așezări stau în cerc și privesc o fată care dansează până la moarte, sacrificând-o pentru a îmbuna zeul primăverii și a aduce pacea. Viziunea în cauză s-a transpus într-un balet modern.
Prima noapte a reprezentației a fost un eveniment remarcabil, după cum vor susține ulterior dansatorii baletului. De la primele note se auzeau în sala plină a Teatrului des Champs Élysées fluierături acoperite ulterior de aplauze, astfel că dansatorii și muzicienii nu puteau auzi notele clar. În această atmosferă, Pierre Monteux a continuat să dirijeze orchestra, fiind instruit anterior să nu se oprească sub nicio formă.
Ce a urmat a fost un întreg scandal în sală, dar și în presă. S-a scris în ziarul francez Le Figaro despre Ritualul primăverii ca fiind „un spectacol de o barbarizare puerilă”, însă existau și mulți critici care susțineau elementele moderne ale spectacolului. După prima reprezentație, Ritualul a continuat să fie jucat în Teatrul des Champs-Élysées și pe alte scene europene. După câțiva ani s-a bucurat de succes și în Statele Unite.
În ciuda recepției primite și a elementelor avangardiste, Ritualul primăverii se înscrie în lista celor mai influente spectacole ale secolului al XX-lea. Mai mult, compoziția muzicală a inspirat numeroase coloane sonore ale unor filme populare, o parte dintre aceasta fiind incluse în animația lui Walt Disney din 1940, Fantasia. Impactul pe care l-a avut spectacolul în istoria artei este unul de netăgăduit, reprezentând și unul dintre primii pași ai modernizării baletului.
Comments are closed.