Madrid – orașul pasiunii, al visurilor eterne, al sangriei și al ritmurilor inegalabile. Metropola iubirii și a regăsirii, care adună în fiecare an zeci ori chiar sute de mii de turiști. Visam la el din copilărie și nu îmi dau seama de ce nu am reușit să ne cunoaștem mai devreme.
S-a întâmplat să ajung în februarie și vă mărturisesc că nu m-aș mai fi întors în România. Poate pentru că le cunosc limba atât de bine încât m-am simțit de-a locului, poate pentru că Spania m-a vrăjit dintotdeauna, poate pentru că nicio plimbare nu mi s-a părut mai romantică decât cea de pe celebrul bulevard Gran Via, situat în inima orașului. Când voi face o promenadă pe Champs-Élysées voi revizui această afirmație, cine știe.
Ei bine, iată-mă ajunsă în capitala Spaniei la o oră rezonabilă, undeva după 17:00. De la Aeroporul Barajas, care e unul dintre cele mai mari aeroporturi pe care am călcat vreodată, am poposit în centrul orașului în aproximativ 30 de minute.
Cazarea am ales-o în apropiere de Plaza Mayor, care este cea mai cunoscută piață din Madrid și prin care vă voi plimba mai târziu. O doamnă drăguță ne-a întâmpinat cu amabilitate și ne-a înmânat cheile camerei care avea să ne găzduiască pentru următoarele trei zile.
Lista de obiective nu era foarte bine definită tocmai pentru că – trebuie să admit – nu-mi place să am totul calculat la milimetru. Uneori mă bazez pe intuiție și merg acolo unde mă îndrumă inima, obicei păstrat și pentru această călătorie.
La pas prin Madrid
Madridul este un oraș al contrastelor, iar lejeritatea cu care te întâmpină s-ar putea să te șocheze. În capitala con sangre caliente, oamenii sunt joviali și amabili, iar o simplă ieșire la cafea te încarcă cu energie pozitivă cât pentru întreaga zi. Dacă ajungi la El corte Ingles, cel mai renumit centru comercial al madrilenilor, ai ocazia să încerci cele mai bune churros con chocolate (un soi de gogoși sărate, uleioase, care se servesc cu ciocolată caldă) și cele mai bune empanadas (un fel de pateuri de-ale noastre, dar în sortimente diferite, sărate, dulci ori cu fructe) din oraș.
Nu poți fi turist în Madrid dacă nu ajungi la Palacio Real. Echivalent castelului Windsor, din inima Angliei, acesta este un loc înțesat de tradiție și istorie, care te va cuceri iremediabil. Fiind cel mai mare palat regal din Europa, decorat de artiști precum Caravaggio și Goya, are un număr impresionant de camere și depășește în opulență oricare altă clădire din capitala Spaniei.
En Madrid está lloviendo y todo sigue como siempre
Solamente que no estás y el tiempo pasa lentamente
Alejandro Sanz
Construit în secolul X, a ars și a fost cucerit de mai multe ori, fiind apoi restaurat și cucerit de Carol al III-lea, în 1764. Palatul nu servește drept reședință pentru monarhii Spaniei în prezent și este deschis parțial publicului – cu excepția zilelor în care se organizează evenimente oficiale. Tariful de intrare este de 10 euro.
Gran Via & Museo del Prado
Dacă francezii au Champs-Élysées, spaniolii au și ei bulevardul lor romantic, ticsit cu fel și fel de magazine, buticuri și librării, de unde este puțin probabil să nu ieși cu câteva suveniruri sau te miri ce alte cumpărături. E drept, seara Gran Via devine și mai romantic și îmi aduce aminte acum de o piesă tare dragă de-ale lui Alejandro Sanz.
După Palatul Regal e musai să vizitezi Muzeul Prado, unde pare că s-a adunat toată arta lumii laolaltă. Înființat în 1819, muzeul găzduiește interesante colecții de artă europeană, din secolul al XIV-lea și până la începutul secolului al XIX-lea. Există și o celebră operă de artă expusă, Las Meninas, de Velasquez.
Cunoscuta pictură Guernica, a lui Picasso, a fost expusă în incinta muzeului după restaurarea democrației pe tărâm spaniol, dar în prezent se află la muzeul Reina Sofia – alt muzeu celebru al madrilenilor. Biletul de intrare la Prado este 15 euro și trebuie să vă înarmați cu răbdare, căci cozile sunt uriașe chiar și în timpul săptămânii. Important de știut este că nu se pot face fotografii în interiorul clădirii.
Nos faltó una noche sin dormir
Y un baile de salón en una calle estrecha
Nos faltó descaminar Madrid
Desencallar el fin y reservar la fecha
Antonio Orozco
Sangria, sangre caliente & Bernabeu
Spaniolii sunt, ca și italienii, foarte relaxați și disponibili atunci când vine vorba de indicații de orientare, ba chiar se oferă să te îndrume cu zâmbetul pe buze – eventual, schimbați și câteva politețuri. În inima Madridului, se găsesc cofetării, cafenele și restaurante la fiecare pas, iar prețurile sunt destul de accesibile.
De asemenea, mâncarea este extraordinară – și trebuie notat că nu am încercat chiar tot ce mi-aș fi dorit – iar ofertele localurilor sunt foarte variate. Recomand să nu plecați din Madrid până nu serviți un pahar, două de sangria, vinul extrem de popular al spaniolilor.
Fie că sunteți sau nu microbiști, trebuie să ajungeți pe stadionul Santiago Bernabeu, bijuteria arhitecturală – aduce cu un OZN – care găzduiește echipa Real Madrid. Biletul de intrare este 25 de euro, dar merită din plin. Stadionul este uriaș, iar colecția de cupe și trofee a echipei este impresionantă. La ieșire, puteți chiar alege câteva suveniruri pentru pasionații de fotbal, dar prețurile sunt piperate și cozile sunt destul de mari.
Tengo marcado en el pecho
Todos los días que el tiempo
No me dejó estar aquí
Hoy, Gloria Estefan
Dacă ați epuizat toate muzeele și obiectivele din centrul orașului, ați face bine să vizitați și parcul El Retiro, din centru. Probabil vara este ceva mai animat și mai colorat, dar în februarie este un loc plin de nostalgie. Locul a aparținut monarhiei spaniole până în anul 1767, când este deschis publicului în scopuri recreative. În apropierea parcului, făcând parte din același complex, se regăsește impunătorul Palacio Cibeles, care găzduiește o expoziție de artă impresionantă.
De menționat că Cibeles se poate vizita numai în anumite zile și la anumite ore, iar procesul de restaurare a unei părți din clădire îngreunează accesul publicului. Intrarea costă numai 3 euro.
Hasta luego, Madrid!
Trei zile mai târziu, mi-am luat la revedere de la capitala țării mele de suflet, cu promisiunea că voi reveni de îndată ce va fi posibil. Mi-au rămas în minte culorile Madridului într-un februarie nostalgic și mohorât, muzica pasională auzită în fiecare local, atmosfera de sărbătoare de pe Bernabeu (chiar dacă nu se juca vreun El clasico) și seninătatea locuitorilor.
M-am gândit apoi că m-aș putea stabili aici și că mi-aș putea traduce viața în spaniolă pentru totdeauna.
Comments are closed.