Numele său a început să fie prezent de ceva timp atât la festivaluri de film naționale și internaționale, cât și în campanii de marketing pentru brandurile locale, de exemplu pentru marca Il Passo. Mai mult, noul său film Mai lasă-mă 5 minute a fost selectat în numeroase festivaluri și recompensat cu premii. Pentru acest articol am avut o discuție cu „omul din spatele camerei”, Alberto Niculae.
JS: Ai putea să ne spui, în câteva rânduri, cine este Alberto Niculae?
Ai început cu cea mai grea întrebare pentru că nu vreau ca răspunsul să sune ca un pitch. Îmi place să văd filme, încerc să fac filme, să învăț cât mai mult în zona de cinema și de filmmaking. În timp am explorat mai multe domenii – de la științe politice, la muzică și la stand-up comedy. Dar singura constantă în viața mea a fost filmul. Asta mi-a plăcut și asta vreau să fac. Așa că iată-mă aici.
JS: Când ai descoperit pasiunea pentru lumea cinematografică?
Cumva cred că pasiunea a fost dintotdeauna acolo. Când eram mic, consumam tot ce era disponibil la TV, toate desenele animate, toate filmele. Țin minte că vedeam filmele de la ora opt seara și le prindeam și în reluare la unu dimineața. Și a fost un moment care a rămas cu mine când am stat să prind reluarea de la Phantom Menace și la prima pauză am adormit. Normal că m-am trezit frustrat, deși îl mai văzusem de nu știu câte ori până atunci.
JS: Ce filme ai putea recomanda comunității nostalgicilor?
Trainspotting 2 e printre cele mai nostalgice filme pe care le-am văzut, deci cu el aș începe.
Deși sunt mai degrabă melancolice, vreau să notez două filme de la Wong Kar-Wai – Chungking Express și Fallen Angels (mai ales Chungking, pe care îl ador). Eternal Sunshine of the Spotless Mind și Grand Budapest Hotel mai merită menționate.
„Am început să merg în direcția bună când am ales să fac film. Oricât de greu și frustrant e, asta îmi place cel mai mult.”
JS: Care a fost momentul în care ți-ai spus că ai reușit și că mergi în direcția bună?
Am început să merg în direcția bună când am ales să fac film. Oricât de greu și de frustrant e, asta îmi place cel mai mult. Dar „am reușit” pare să fie legat de o destinație, ori eu nu am una în ceea ce privește filmul.
Asta o să fac mereu. Mici reușite am tot avut, chiar recent am câștigat premiul publicului la Film4Fun cu primul scurtmetraj. E o reușită și asta. Am mai câștigat un premiu și la un mic festival din New Jersey. Dar nu mă opresc aici și declar că am reușit. Mai am multe de făcut.
„Singura constantă în viața mea a fost filmul.”
JS: Care este personalitatea care te inspiră cel mai mult și de ce?
Niciodată nu poate să fie doar una singură. Mă inspiră o groază de persoane, nu doar din cinema. Am mulți regizori preferați care mă inspiră enorm, dar pe care oricum îi știe toată lumea. Totuși, e un regizor random pe care l-am descoperit recent și pe care vreau să-l menționez, strict pentru că eu cred că merită să afle mai multă lume despre el – Kristoffer Borgli.
JS: Ce proiecte ai pentru anul următor?
Curând, acum în noiembrie, o să lansez un videoclip pe care l-am regizat pentru Andrei Cavassi și pentru care sunt entuziasmat. L-am filmat în New York și am mers pe o atmosferă foarte nostalgică. Ar mai fi și două scurtmetraje la care lucrez și care sunt total diferite de primul. Vreau să experimentez și să învăț cât mai mult în zona asta. Și chiar dacă nu am un plan concret, mi-ar plăcea să regizez mai multe videoclipuri muzicale. Am multe idei și aștept să le pun în practică.
Comments are closed.