Arhitectura este o expresie a vieții umane, a evoluției și a culturii. Prezintă atât schimbări tehnologice, fiziologice cât și estetice ale timpului. În secolul XX am asistat la o tranziție spectaculoasă prin făurari ai artelor plastice care au reușit să treacă tehnicul în estetic și să îl cosmetizeze. Astfel, am încercat să pun în lumină câteva dintre elementele care au fost la baza tranziției de la stilurile clasice la arhitectura secolului modern și schimbările produse.
De la Clasic la Modern
La finalul secolului al XIX-lea arhitectura era, în mare parte, încă legată de tradiția clasică, cu stiluri precum Beaux-Arts, dominant în clădiri publice și Rococo prezent încă în locuințe private. Stilurile erau caracterizate de lucruri clasice, simetrie, ornamente bogate și grandiozitate. Industrializarea, urbanizarea rapidă și nevoia de locuințe accesibile și schimbările sociale au dus la necesitatea unei abordări noi în arhitectură.
Le Corbusier: Arhitectura ca mașinărie
Le Corbusier, rămâne unul dintre preferații mei. Cu defecte cum ar fi susținerea autoritarismului și viziunea sa radicală în legătură cu clasele sociale, acesta a reușit să dezvolte o viziune arhitecturală care înglobează elementele tehnice cu cele artistice, estetice și o picătură de brutalism contemporan. El a avut o viziune foarte clară asupra rolului unei case – casa este o mașinărie de locuit – și a fost determinat să elimine ornamentale fără sens în favoarea funcționalității și a unor forme simple. Planuri deschise, utilizarea betonului armat (de unde și picătura de brutalism) și geamurile mari, au devenit caracteristici cheie ale arhitecturii sale.
„Casa este o mașinărie de locuit”
Cea mai cunoscută lucrare a sa, Unité d’Habitation, a marcat o schimbare semnificativă în modul în care oamenii trăiau în orașe. Înălțându-se pe 18 etaje, clădirea este imensă și impresionantă. Totuși, ceea ce a atras cu adevărat atenția asupra acestei construcții este organizarea spațiului interior și abordarea sa funcțională și ergonomică. Pe etajele superioare, există chiar și o școală, o sală de sport și alte facilități comune.
Tadao Ando: Minimalismul Japonez
Tadao Ando a continuat tradiția modernă, dar cu o abordare diferită. În lucrările sale se observă dragostea și influența tradiției japoneze, pe care o combină cu minimalismul modern. Lucrările sale au drept bază materiale naturale, precum lemnul și pun accent pe lumina naturală și simplitatea spațiilor.
Clădiri precum Biserica Luminii din Ibaraki ilustrează unicitatea sa vizionară, care a reușit să creeze liniște și armonie într-un spațiu în care ești invitat să meditezi. Clădirea în sine este definită de linii clare, suprafețe netede și utilizarea generoasă a betonului. Nu există ornamente sau elemente inutile. În schimb, Ando a folosit geometria simplă și s-a jucat cu lumina pentru a crea o atmosferă aparte. Intrarea în biserică se face printr-o ușă de lemn masiv, care se deschide către un interior surprinzător de luminos și spațios.
…Ando a folosit geometria simplă și s-a jucat cu lumina pentru a crea o atmosferă aparte.
Oscar Niemeyer: Arhitectura Organică
Brazilianul Oscar Niemeyer aduce o perspectivă unică asupra arhitecturii moderne. Faimos pentru utilizarea curbelor organice și a formelor fluide în proiectele sale, lucrări precum Casa de Cultură din Rio sau Casa das Canoas au arătat modul în care această formă artistică poate să provoace un freamăt de eleganță și senzualitate, depărtându-se mult de rigiditatea stilurilor clasice.
Casa de Canoas este întruchiparea filosofiei arhitecturale a lui Oscar Niemeyer, care se concentrează pe crearea de structuri care sunt în comuniune cu natura și care evocă simplitate și grația formelor organice. Casă de Canoas este o opera de artă sculpturală, în care liniile fluide ale clădirii se contopesc cu mediul natural și creează o experiență spațială și estetică uluitoare.
sursă coperta: ©FLC/ADAGP
Comments are closed.